In prima zi in care am ajuns, a nins. Nu mi-a venit sa cred ca a putut sa ninga pe 21 octombrie asa de tare de a rezistat pana a doua zi dimineata. Wow!
Apoi, m-am intalnit cu prietenele mele si cu oameni dragi si apropiati sufletului meu, am participat la activitati culturale si tot asa.
La nunta a fost dragut. Desi erau 285 de oameni pe care nu-i cunoasteam, m-am simtit bine, am dansat si am ras. O nunta reusita si multi veri pe care abia i-am cunoscut.
Din pacate, duminica a trebuit sa ma intorc in jegul asta de oras, unde nimic bun nu se poate crea vreodata. In curand i se va intampla acelasi lucru ca si Romei sub conducerea lui Nero. Trebuie. Nu are nevoie de nimic altceva!
Reluarea activitatilor rutinare e intotdeauna deprimanta, insa diseara merg la "Ultima femeie a seniorului Juan", la Odeon. O sa-ti spun daca merita sa mergi si tu. Pana atunci, mult voie buna!
