luni, 26 octombrie 2009

Lansare


Uite, continui promisiunea povestindu-ti in seara asta, inainte sa ies si eu la o bere, ca tot studentul, despre lansarea de carte a pietenei mele Ana. A fost o lansare mult dorita si planuita, iar realizarea ei ne-a emotionat si ne-a facut tare fericite. A fost frumos.

Cartea se numeste "Umbre si lumini" si contine mai multe nuvele, cateva eseuri si povestiri. O sa gasesti acolo ganduri, idei si sentimente ale unui om care are curajul de a se dezgoli in fata ta si de a-ti vorbi despre el cu sinceritate si cu prietenie. O sa citesti despre oameni si destinele lor, despre temeri, iubiri si suferinte; despre toate lucrurile atat de omenesti care se intampla in sufletul fiecaruia. Prietena mea iti deschide o usa catre un alt univers, diferit si totusi atat de aproape de al tau. Poti sa bagi capul pe usa si sa vezi ce e inauntru. Daca o sa-ti placa, poti sa intri cu totul si sa stai cat vrei; daca n-o sa-ti placa, poti sa pleci oricand. Daca un lucru te invata literatura, acela este sa fii liber, sa faci tot ce vrei tu.

Gata, nu-ti mai spun nimic decat ca in fotografie e prietena mea si o Doamna care se numeste Paraschiva Abutnaritei si care ne-a ajutat mult, mult . Daca vei fii curios, vei citi si vei gandi cu propria-ti inima. Si sigur o sa-ti placa.

luni, 12 octombrie 2009

Despre iubire

Ti-am promis ca o sa revin cu povesti din vacanta si asta o sa fac acum. Nu, nu e prea tarziu in toamna ca s-o fac. Imi e tare bine sa-mi amintesc despre ele intr-o zi atat de ploiasa ca cea care e pe cale sa se sfarseasca.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri de care merita sa pomenesc este acela ca am invatat, alaturi de cineva frumos pe dinafara si pe dinauntru, ce inseamna sa fii fericit si sa eternizezi o clipa prin a simti frumos si pur. Ii spuneam intr-o dimineata ca, parafrazandu-l pe Eminescu ( nu e un poet preferat, daca intrebarea asta ti-a venit in minte; pur si simplu s-a intamplat), nu credeam sa invat a iubi vreodata. Iar aceste cuvinte, fiindca au luat fiinta in mintea mea vesnic neincrezatoare, au cantarit aproape cat certitudinea ca Dumnezeu exista. Au venit ca o revelatie a timpului, a clipei si a sentimentului pe care il lasam liber sa ma cuprinda; caruia i-am deschis bratele aidoma unui copil care intinde manutele spre mama ce-l ridica si il strange la piept. Nu credeam si iata ca am primit dovada palpabila cu mainile sufletului. Da, iata ca am invatat.
Frumos si linistit moment prin maretia lui. Inca un motiv printre cateva, din ce in ce mai putine, pentru care merita sa te trezesti dimineata.

luni, 5 octombrie 2009

Revenire

A trecut o luna de cand nu am mai scris nimic in asa - zisul jurnal on line. Am facut o pauza si a fost foarte bine. Acum sunt inapoi in imensul asta bordel. E 7:25 si cum nu pot sa dorm ( de parca m-ar mai surprinde intr-un fel ), m-am gandit ca ar fii bine sa-ti mai povestesc cate ceva; repede fiindca indata trebuie sa plec catre facultatea lui Peste Prajit, sa vad ce-o sa mai fie si anul asta.
Despre vacanta, numai de bine! Una minunata dupa doi ani in care am tras ca un bou la jug, inca nu stiu sigur pentru ce. In lunile ce au trecut s-au intamplat multe lucruri, unele mai vesele, altele destul de triste. Despre ele promit sa revin in zilele viitoare, caci peste cateva ar fii mare pacat sa trec fara sa le pomenesc.
Una peste alta, trebuie sa ma pregatesc de plecare. Vroiam doar sa-ti spun ca am revenit. Nu cu forte proaspete, cum suna cliseul asta urat, ci cu dor de casa si de oamenii mei, cu sila pntru bordelul asta unde trebuie sa mai bantui vreo doi ani si cu o bocelcuta cu cateva vise si vreo doua sperante. Da, curaj, mi-as spune si ti-as spune la inceput de toamna ploioasa si neprimitoare.