miercuri, 16 decembrie 2009

Ani de 7


Uite ca mai e putin si se termina si anul asta. A trecut asa de repede incat parca nici nu l-am trait. Din ce-a lasat in urma dupa trecerea lui, pot sa spun ca a fost unul cam urat si cam greu. Multe si gele mizerii s-au perindat prin fata sufletului meu, care le-a dus cu greu si a scapat de ele mai tarziu decat si-ar fii dorit. A mai cunoscut, sufletul acesta al meu, si sentimente negative, simtind gustul deznadejdii, al disperarii, al umilintei si al neputintei, aproape mai mult decat ar fii putut sa duca.

Dar, asa, ca oaze intr-un desert al nebuniei, a primit spre a cunoaste ce inseamna iubirea intr-un stadiu pur si inaltator, cum e generozitatea si cat de luminoasa poate fi bunatatea intr-o zi perfect gri. I-a fost dat sa cunoasca ce inseamna sa nu fie singur atunci cand e trist si cat de bine ii e sa se cuibareasca intr-un alt suflet, mai mare si mai luminos de cat el.

Anul meu personal incepe si se termina cu 7 decembrie. Ii spuneam cuiva drag ca anul asta care a inceput pe 7 trebuie sa fie mai bun, trebuie sa fie cel mai bun din ultimii 7, caci sunt trei in acelasi loc: 21. Incep sa cred ca am avut dreptate, caci deindata ce am pomenit de credinta mea, parca incepe a se colora griul existentei lui cu rosu, mov si verde. Speranta e ca dupa 12 luni sa iasa un curcubeu de toata frumusetea, cel mai reusit din ultimii 7.

O sa ma joc de-a Oscarul si o sa le multumesc tuturor oamenilor dragi si apropiati mie, care mi-au facut zilele un pic mai senine si mai luminoase. Ma inclin adanc in fata lor si ii imbratisez cu drag si dor!