Raul gratuit

Zilele trecute ma gandeam la raul gratiut care este atat de prezent in fiecare zi din viata noastra. N-am inteles niciodata rostul lui si satisfactia pe care o poate aduce. Mai usor pot sa inteleg un rau facut ca rasplata pentru un altul, ca razbunare. Pana la un punct, e omenesc, iar tot ce este omenesc este de inteles si pardonabil. Insa un rau gratuit, facut deliberat, intentionat, premeditat si disfrutat este un lucru cumplit.

Acest fapt ma dezgusta pana in maduva oaselor. Mintea mea n-o sa poata intelege vreodata cum poti sa te bucuri cu o meschinarie intensa de planificarea raului, de aruncarea lui spre tinta si de gustarea efectelor aidoma unui gurmand in fata unor trufe.

Reactia mea este prompta, dar nu violenta. Pararea loviturii cu eleganta si inteligenta e mai dureroasa si mai utila decat balacarirea in noroiul tintasului. E preferabila o lupta de scrima decat o tranta ca in comuna primitiva.

Raul poate lua forme multiple si nuante de griuri colorate. Cateodata merita sa te gandesti la el, sa il vizualizezi si sa te pregatesti pentru orice fel de infruntare. Astfel, vei fi mai pregatit atunci cand o sa-ti sara in spate de dupa colt.

Despre noul an

Iata ca au trecut cateva zile de cand suntem in 2011. Nu stiu la tine cum a fost trecerea in noul an, insa pentru mine a fost o noapte destul de normala si de obisnuita. Seara au venit niste amici pe la mine, apoi am mers intr-un bar si pe la 2 si ceva am mers acasa.

Discutam cu niste prieteni zilele trecute despre faptul ca nu ma mai impresioneaza deloc Revelionul. Inainte, acum cativa ani, avea o mai mare importanta. Trebuia neaparat sa plec undeva, sa fie party, sa nu stiu ce. Acum nu mai e asa. Nu mai simt nevoia sa intru in valul asta de frenezie in care sa sarbatoresc trecerea timpului, faptul ca imbatranesc si ca ata se scurteaza simtitor. Ma identific profund cu atitudinea regretatului Octavia Paler si prefer sa ma prefac a nu observa ca se schimba o cifra.

Se contureaza tot mai profund in suflet greutatea lui "Vanitas vanitatum" si tot ce imi doresc este sa fiu sanatoasa si sa imi duc la indeplinire micile dorinte si planuri pentru viitorul apropiat. Iti urez tie, asa cum imi urez si mie, sanatate, sa ai mintea destupata si mult noroc!

Ploaie

Afara s-a oprit ploaia, dar tot e o atmosfera plumburie si rece. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu s-ar fi inventat focul pana la mine...

Stii ce am constatat azi? Ca mi-am amintit un lucru pe care il realizasem acum cativa ani personali, interiori; si anume ca sunt foarte triste zilele in care trebuie sau se intampla sa stai singur. Sa-ti suporti gandurile e mult mai dificil decat sa le auzi pe ale altora. Convietuirea cu tine insuti e adeseori aducatoare de tristete, de dezamagiri si de ganduri mai putin vesele despre viata si despre lume.

Din cand in cand mai am cate o revelatie in ceea ce piveste fiinta parintelui meu spiritual. Duc in mine o bucatica din el si asta ma tine conectata la energia in care s-a transformat dupa eliberara din materie. Revelatiile sunt un lucru bun. Semne ca spiritul meu inca mai este viu.

Golul din jur si privirea indreptata spre interior duce la conturarea fricilor latente din tine. Una pe care ti-o impartasesc este frica de a muri singur si in agonie. Mintea mea nu poate imagina ce presupune acest lucru. Doar inima ar putea sa dea un semn de intelegere. Sa poata oare introspectia crea monstrii? Sau de vina e doar neputinta omeneasca.

Cine oare sa aiba vreun raspuns?

Imagine preluata de pe hotnews.ro.

Plec la Dorna

Intre timp, cat nu ti-am scris nimic, m-am decis sa plec acasa. Nu se poate sa stau asa, sa pierd vremea degeaba.

Cu practica n-am facut nimic. Dupa cum sigur stii, nimanui nu ii pasa de nimic, asa ca m-au trimis de la unul la altul pana ce ultimul lant al verigii s-a dat la fund. Cineva imi spunea ca asa imi trebuie daca vreau sa fac ceva util in viata mea; nu mai bine stau? Ce tot atata activitate, du-te vino, aiureala. Rezultatele de la examene nu le-am primit, inca nu stiu care e situatia, nimic. Asta e cuvantul de ordine azi: NIMIC.

Asa ca plec la Dorna. Acolo sigur o sa gasesc ceva de facut si pe cineva cu care sa colaborez. O sa-ti scriu de acolo, sa-ti mai povestesc cum e si ce mai fac. Pana una alta, iti pun si vreo doua fotografii, sa vezi unde ma retrag.

Pana la o noua scriere, iti doresc o vacanta frumoasa. Ce atata munca!

Vizita la Tabu

Vroiam sa-ti spun cum a fost ieri, cand am vizitat redactia revistei Tabu. Din pacate pentru mine, Stefana mi-a luat-o inainte. Din fericire pentru tine, a descris mult mai bine decat as fi putut eu s-o fac tot ce am vazut si ce s-a intamplat acolo.

Eu o sa adaug doar atat: in ceea ce ma priveste, pe langa imaginea despre cum ar trebui sa arate o redactie, am ramas cu o senzatie puternica a faptului ca meseria de jurnalist poate avea si o fata mai vesela, pe care am uitat-o intre timp. De asemenea, mi-am intarit convingerea ca atunci cand esti stapan pe domeniul tau de lucru, nimeni nu te poate contesta. Lucrul bine facut ramane, chiar daca timpurile trec. Am iesit pe usa zambind. In definitiv, poate ca inca mai este o speranta.

Un Maestru si o Margareta

In postarea aceasta o sa-ti spun ca am descoperit ca e funny si stimuativ din punct de vedere intelectual sa incerci sa ii inveti pe altii din ceea ce sti. Cand vrei sa il aduci pe un om la un nivel superior de cunoastere si interpretare a unui text, de pilda, iti concentrezi toate fortele si apelezi la cele mai bune si mai utile informatii pe care le-ai stocat in creier pentru a-i fi cat mai folositor. Daca poti sa pigmentezi teoria elaborioasa pe care i-o prezinti cu cate o poanta, atunci treaba merge ca unsa.

Pe de alta parte, sa te simti pentru 2 ore modelatorul unui centimetru din mintea unui om te responsabilizeaza si te motiveaza sa faci tot ce iti sta in putinta pentru a reusi ce ti-ai propus. Daca te ajuta mai mult sa iti creezi in minte imaginea al carei crochiu ti-l fac, pot sa iti spun ca e asemanatoare cu relatia Maestrului cu Margareta, doar ca in cazul asta Margareta n-o sa-si ia zborul catre alte zari, ci o sa ia o nota buna la examenul final.

Iata o metoda buna de a te testa pe tine insuti, de a-ti incerca puterile si mintea. Doar incercand sa inveti pe cineva iti dai seama cu rusine de lipsurile pe care le-ai acumulat si cu mandrie de lucrurile pe care le credeai uitate si de care iti amintesti cu atata usurinta.

Poti sa incerci si tu. E un lucru cel putin stimulativ si interesant!

Aparte(nenta)

Uff, ce vacanta minunata am avut... Calm, liniste... Am citit in voie, m-am distrat, m-am intalnit cu prietenele mele, am reluat o parte din viata pe care am lasat-o acolo si de care, de multe ori, imi e dor.

Cel mai frumos si mai benefic pentru inima este sentimentul apartenentei. Sa nu-mi spui ca nu te-ai simtit extraordinar in momentul in care iti gasesti locul; acel loc in care ai senzatia ca poti sa faci orice, ca poti sa fii oricine si ca nu ai vrea sa pleci niciodata. Ei bine, de asta am eu nevoie. De aceea, vorbeam cu cineva drag azi si ii spuneam ca vreau sa plec pe cat se poate de repede acolo unde ma striga pamantul.

Hai, gandeste-te la asta putin. Nu-i asa ca merita sa lasi tot si sa pleci inspre acel loc? Auzi strigatul?

Sigur ca da. Altfel, viata n-am mai merita nimic.

Diversificare

Ca sa mai diversificam tipul de texte pe cu care te intalnesti pe blogul acesta din cand in cand, vreau sa iti arat ce-am scris altundeva, in ultima vreme. Poate o sa-ti placa, cine stie..http://site.designyourself.ro/analize-i-studii-de-caz/carte/392-lolita-a-lui-nabokov-sau-despre-erotism-i-pornografie

Si poate o sa vrei sa scii si tu pe site sau pur si simplu sa o citesti pe "Lolita", in cazul in care ti-a scapat pana acum. In rest, cam gri devin lucrurile din jur.

Pana la noi idei, iti urez o lectura placuta si fecunda!

Zi de sambata

Zi de sambata, insorita si cu chef de joaca.
In plimbarea de amiaza am zarit o femeie care facea un gest periculos pentru puiul care mai avea putin si venea pe lume. Ma gandeam, trecand mai departe, cata nesocotinta poate fi in mintea cuiva care aduce pe lume un copil asa, de dragul de a-l avea. In ultima vreme aud tot mai multe fete de varsta mea sau pe aproape care dau nastere unor fiinte, fara sa aiba nimic de oferit, fara sa se gandeasca o secunda daca ei ar vrea sau nu sa vina intr-o lume ca asta ,in care noi, cei deja mari, cateodata abia ne tarsaim zilele pe asfalt.
Imi revine in minte discutia pe care am avut-o intr-o dimineata cu o colega de facultate despre avort. Din toata conversatia imi aduc aminte clar ca amandoua am fost de parere ca in anumite cazuri avortul este de preferat. Si, in ciudat a ceea ce ar putea spune partenerii nostrii sau oricine altcineva, am reinviat unul dintre sloganurile pentru care femeile au luptat in anii '60: orice femeie este stapana pe corpul ei, iar decizia finala ii apartine.
Ar trebui sa ne gandim putin la asta inainte de a aduce pe lume o viata ce poate fi condamnata la nefericire.

Despre femei

Am auzit aseara ceva foarte frumos de la Mioara Roman si am vrut neaparat sa va spun si voua.

Ea impreuna cu fetele dumneaei au fost invitate in emisiunea lui Cristi Brancu. La un moment dat a spus, referitor la femeile din ziua de azi si la situatia generala, ca : "Nu mai exista stil si eroine." Mare vorba si adanca! Vorbeam cu un prieten drag mie, care imi spunea ca mama lui afirmase odata faptul ca unele femei fac de rusine acesta tagma, din care uneori iti pare rau ca faci parte. Nu trebuie decat sa iesi din casa ca sa-ti dai seama ca asa stau lucrurile. Desigur, nu e cazul sa generalizam; generalizarile nu sunt bune niciodata. Dar sa nu-mi spui ca tu, ca femeie, nu te-ai gandit la aceste lucruri macar o data in viata!
Stii, niciodata n-am inteles feminismul asta, pe care il dispretuiesc pe atat pe cat dispretuiesc misoginismul! De ce femeile, din dorinta lor nebuna de a fi egale cu barbatii, s-au masculinizat exagerat. Au preluat atat de mult din comportamentul, atitudinile si reactiile brutale, care, de buna seama ca nu caracterizeaza un barbat adevarat, incat nu mai sunt femei, ci niste creaturi hibride si de neinteles. Unde ramane feminitatea, etravaganta, rafinamentul, misterul, trasaturi atat de iubite de admiratorii nostrii? In mitologie? In eter? Desigur, pentru a le putea cultiva pe acestea este necesara educatia, vreo zece carti citite si multe alte lucruri definite prin cuvinte pe care poate jumatate din femeile din Romania nici nu le cunosc intelesul. Si spun acest lucru avand un mare regret si o mare tristete pe chip.
Asadar, doamnelor si domnisoarelor, sa fim feminine, gratioase si frumoase. Sa scoatem la vedere tot ce este mai frumos din noi, ca sa ne luminam chipul si sufletul! Vant bun!

Investing in spring

Profit de o idee care mi-a venit subit si va urez voua, cititorilor mei, o primavara minunata!

Va doresc sa zambiti mai des, sa va bucurati de soare si de cei dragi care va tin de mana sau va suna din cand in cand, ca sa vada ce mai faceti. Hai sa facem din primavara asta una din care sa ne amintim mereu!

Va imbratisez, cu drag!

Despre cuib si fiinta

Dupa o luna de leneveala, agitatie si putina iubire, ma gandeam sa incep postarile din anul acesta povestindu-ti cate ceva despre cuibarirea in fiinta, in fiinta celuilalt mai exact.

Mare iti e uimirea si bucuria in diminetile de iarna in care gerul chiuie pe la geamuri, iar langa tine se afla un suflet cald, ce iti pregatise deja cuibul in care sa te cufunzi si in care sa lenevesti oricat poftesti. Deschizi larg ochii sufletului, caci parca nu-ti vine a crede. Apoi cuprinzi cu bratele tot ce ti se da fara alte ganduri perturbatoare de liniste si pace. Te ghemuiest bine bine in culcusul pufos; te incadrezi perfect, caci locul era special creat pentru tine. Ochii ti se inchid usor si o moleseala placuta si nevinovata iti cuprinde toata firea...

Nu-ti mai pasa daca te vei mai trezi sau nu, daca lumea se indreapta sau e tot cu susul in jos. Stii doar ca nu mai vrei sa pleci de acolo, de jos, convins ca Josul s-a transformat in Sus; si te gandesti ca poate iadul nu e chiar atat de negru.

Ani de 7

Uite ca mai e putin si se termina si anul asta. A trecut asa de repede incat parca nici nu l-am trait. Din ce-a lasat in urma dupa trecerea lui, pot sa spun ca a fost unul cam urat si cam greu. Multe si gele mizerii s-au perindat prin fata sufletului meu, care le-a dus cu greu si a scapat de ele mai tarziu decat si-ar fii dorit. A mai cunoscut, sufletul acesta al meu, si sentimente negative, simtind gustul deznadejdii, al disperarii, al umilintei si al neputintei, aproape mai mult decat ar fii putut sa duca.

Dar, asa, ca oaze intr-un desert al nebuniei, a primit spre a cunoaste ce inseamna iubirea intr-un stadiu pur si inaltator, cum e generozitatea si cat de luminoasa poate fi bunatatea intr-o zi perfect gri. I-a fost dat sa cunoasca ce inseamna sa nu fie singur atunci cand e trist si cat de bine ii e sa se cuibareasca intr-un alt suflet, mai mare si mai luminos de cat el.

Anul meu personal incepe si se termina cu 7 decembrie. Ii spuneam cuiva drag ca anul asta care a inceput pe 7 trebuie sa fie mai bun, trebuie sa fie cel mai bun din ultimii 7, caci sunt trei in acelasi loc: 21. Incep sa cred ca am avut dreptate, caci deindata ce am pomenit de credinta mea, parca incepe a se colora griul existentei lui cu rosu, mov si verde. Speranta e ca dupa 12 luni sa iasa un curcubeu de toata frumusetea, cel mai reusit din ultimii 7.

O sa ma joc de-a Oscarul si o sa le multumesc tuturor oamenilor dragi si apropiati mie, care mi-au facut zilele un pic mai senine si mai luminoase. Ma inclin adanc in fata lor si ii imbratisez cu drag si dor!

Maitre

Asta e ceva e ar fii trebuit sa fac de mult. E tributul meu pentru cineva mult iubit.

" Ardem intens, la fel, dar foarte deosebit. Suntem alaturi mereu, si departe intotdeauna. Luminam fiecare dupa puterile sale, cautanndu-ne printre nopti inexistente sau amanate. Si, iti jur, toate acestea trebuie sa poarte un sens. Pentru ca nu putem fi semne zadarnice ale unei treceri fara petrecere." (Maitre aime)

Intrebari si dorinte

Gata. M-am hotarat sa nu ma mai lamentez atata ca nu ti-am povestit nimic de prea multa vreme. Asa ca o sa incep simplu, cu ceea ce vroiam sa-ti spun. E mai bine asa si mai practic.

Asadar, vorbeam cu cineva drag intr-o zi si ii spuneam ca uneori am nostalgia puternica a altor vremuri, trecute si mutate doar in carti. Nu poti sa-mi spui ca nu ai simtit niciodata ca parca sufletul tau a trait intr-o alta lume, intr-un alt timp, trecut sau poate paralel cu acesta, si ca ai vrea mult de tot sa te reintorci in el, fara sa te uiti inapoi. Priveste adanc in sufletul tau si o sa vezi ca asa e. Ei, uite asa simt eu o puternica nostalgie pentru perioada interbelica si pentru atmosfera si felul de a vietui si de a visa din vremea aceea. Iar asta nu e singura dintre ele...

Ma intreba zilele trecute tot cineva drag inimii mele de ce plang. De ciuda si de neputinta, a venit raspunsul imediat. De ciuda ca nu-mi traiesc viata in totalitate asa cum vreau, ca tot felul de cauze exterioare imi pun piedica, ma trag, ma imping, ma izbesc intr-o parte si in alta, numai sa nu ma lase sa fac ce imi doresc. Tot lui ii spuneam ca nu mai vreau sa stau in bordelul asta imens, ci undeva unde sa simt ca imi traiesc intr-adevar viata, nu ea ma traieste pe mine, asa cum se intampla aici aproape in fiecare zi. De ce nu pot sa stau undeva, oriunde, cu cine mi-e drag sa traiesc, si sa scriu? Sa scriu asa cum n-am mai scris de mult. Si sa citesc...sa citesc... sa citesc...

Da, ai dreptate. Multe intrebari si o mana de nemultumiri incolacite in suflet. Se pare ca inca mai am de crescut. Iar Intelepciunea e din ce in ce mai departe...

Despre iubire

Ti-am promis ca o sa revin cu povesti din vacanta si asta o sa fac acum. Nu, nu e prea tarziu in toamna ca s-o fac. Imi e tare bine sa-mi amintesc despre ele intr-o zi atat de ploiasa ca cea care e pe cale sa se sfarseasca.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri de care merita sa pomenesc este acela ca am invatat, alaturi de cineva frumos pe dinafara si pe dinauntru, ce inseamna sa fii fericit si sa eternizezi o clipa prin a simti frumos si pur. Ii spuneam intr-o dimineata ca, parafrazandu-l pe Eminescu ( nu e un poet preferat, daca intrebarea asta ti-a venit in minte; pur si simplu s-a intamplat), nu credeam sa invat a iubi vreodata. Iar aceste cuvinte, fiindca au luat fiinta in mintea mea vesnic neincrezatoare, au cantarit aproape cat certitudinea ca Dumnezeu exista. Au venit ca o revelatie a timpului, a clipei si a sentimentului pe care il lasam liber sa ma cuprinda; caruia i-am deschis bratele aidoma unui copil care intinde manutele spre mama ce-l ridica si il strange la piept. Nu credeam si iata ca am primit dovada palpabila cu mainile sufletului. Da, iata ca am invatat.

Frumos si linistit moment prin maretia lui. Inca un motiv printre cateva, din ce in ce mai putine, pentru care merita sa te trezesti dimineata.

Revenire

A trecut o luna de cand nu am mai scris nimic in asa - zisul jurnal on line. Am facut o pauza si a fost foarte bine. Acum sunt inapoi in imensul asta bordel. E 7:25 si cum nu pot sa dorm ( de parca m-ar mai surprinde intr-un fel ), m-am gandit ca ar fii bine sa-ti mai povestesc cate ceva; repede fiindca indata trebuie sa plec catre facultatea lui Peste Prajit, sa vad ce-o sa mai fie si anul asta.

Despre vacanta, numai de bine! Una minunata dupa doi ani in care am tras ca un bou la jug, inca nu stiu sigur pentru ce. In lunile ce au trecut s-au intamplat multe lucruri, unele mai vesele, altele destul de triste. Despre ele promit sa revin in zilele viitoare, caci peste cateva ar fii mare pacat sa trec fara sa le pomenesc.

Una peste alta, trebuie sa ma pregatesc de plecare. Vroiam doar sa-ti spun ca am revenit. Nu cu forte proaspete, cum suna cliseul asta urat, ci cu dor de casa si de oamenii mei, cu sila pntru bordelul asta unde trebuie sa mai bantui vreo doi ani si cu o bocelcuta cu cateva vise si vreo doua sperante. Da, curaj, mi-as spune si ti-as spune la inceput de toamna ploioasa si neprimitoare.

Despre trofee

Vorbeam mai devreme cu Stefana, colega mea de grupa, si ii spuneam cat de bine este acasa, in sanul Avraamului meu. Cu toate ca am fost tare agitata in ultima vreme si nu prea am citit cat mi-am dorit, perioada asta e pentru mine foarte relaxanta.

Si, cum bine stii, cand ai mai mult timp la dispozitie, privesti cu atentie in jurul tau, sa vezi ce si cum se mai intampla. Ce constati nu e intotdeauna la fel de frumos pe cat te-ai fi asteptat sa fie. Astfel, vezi ca oameni pe care ii stiai intr-un fel se schimba. Ca manipularea e cel mai des utilizat mijloc in care iti atingi scopurile si ca ii manevrezi pe ceilalti dupa cum ti se schimba starea de spirit. Ca ti-ai dori sa nu mai cresti. Sa te opresti undeva pe la varsta de saptesprezece ani si sa ramai acolo mereu. Ca viata devine uneori atat de grea incat vrei ca timpul sa se opreasca in loc si sa se puna in miscare atunci cand o sa fii tu pregatit sa-l infrunti. Ca parca nimeni si nimic nu mai are rabdare cu tine, iar tu trebuie sa ai cu ei, caci fiecare are ritmul sau propriu, din care parca nu e cinstit sa-l scoti.

Ma opresc in loc si privesc. Imi vine sa inchid ochii, fiindca ce vad ma contrazice crun si ma acuza."Un tragator cu mana pe tragaci.\ Tot trag in sus si ma lovesc pe mine.\ Sunt falnicul trofeu ce in vitrine\ Sta impaiat de mesterul dibaci." E o strofa dintr-o poezie a lui Sorescu. Nu mai stiu cum se numeste, dar descrie bine starea sufletului meu.

Peste tot numai trofee impaiate...

Despre trait

Iar am lipsit cam mult din peisajul asa- zisului jurnal al meu on line. Insa am avut de facut ceva important: am Trait. Da, asa cum ai citit. Am trait pur si simplu viata asta pe care am primit-o cadou intr-un mod miraculos. Am privit viata dintr-o alta parte si am muscat-o pana la os. Si mi-a placut. Pe masura ce muscatura de adancea tot mai tare, ieseau la iveala esente, arome neintalnite pana acum. Se amestecau intr-un cocktail ce devenea nepamantesc, aproape de nebaut.

Pentru prima data dupa multi ani am stat si m-am scaldat in suc propriu. Mi-am lasat mintea sa zburde libera pe unde i-a placut. Mi-am dezlegat la ochi sufletul si l-am lasat sa-i deschida mari si sa se bucure de imbratisarile, de zambetele dulci ale diminetilor calde si ale serilor reci. Am vazut ca se poate trai si altfel decat stiam eu, decat incercasem timid sa fac de obicei. De fapt, nu exista de obicei. Exista doar oameni si oameni. Individualitati care isi creaza o lume dupa chipul si asemanarea lor in care se refugiaza cand nu mai pot , cand simt ca se sufoca. Si e bine si frumos sa fie asa.

Stii, cred ca ar trebui sa-ti iei si tu din cand in cand ragazul de a-ti construi o lume asa cum iti doresti. Sa ai ceva, undeva, in care sa te refugiezi, sa fugi si sa te ascunzi de mizeria in care esti fortat sa stai in fiecare zi. Sa fie doar al tau, parte din tine. Atat si nimic mai mult.

Ganduri

Peste tot pe unde te uiti, vezi barbati cuprinsi de febra lui 8 Martie si de cumpararea cadoului ori, dupa caz, a buchetului de flori perfect. Si dai, si alearga in dreapta si in stanga cu pasi mari si ochii cat o zi de post.

Iar la sfarsitul supliciului barbatii primesc, cel mult, un zambet si un "multumesc" superficial.

Mi-as dori ca femeile sa fie sarbatorite de fiecare data cand au nevoie; de fiecare data cand iubitii lor simt asta.

Imi doresc ca iubitul meu sa nu se straduiasca sa gaseasca trandafirul perfect, ci sa observe de cate ori imi staluceste privirea cand ma intalnesc cu el, cum inima imi bate cu putere si cum timpul si spatiul devin niste cuvinte desuete in comparatie cu starea de bine in care se cufunda inimile noastre.

N-ar fi mai dragut sa celebram asta, si nu o manifestare ce tinde sa se transforme intr-un efort obositor si gol de orice sentiment care l-ar putea face cu adevarat minunat?

Hai sa bucuram azi de iubitii nostri. Si atat.