Pentru Maitre, cu dragoste.

La cererea unei prietene.

Si pentru Maitre.

Dar unde sunt verdeata si pepenii corai?

Iubito, azi in urbe sosit-au pinguinii

Si in curand ninsoarea va pogora din rai;

Azi, satra verii noastre parc-au mancat-o cainii.

Ci mana langa soba borcanul cu dulceata

Si-arunca in vapaie butuci de chiparos.

Pe geamuri rasari-vor legume reci, de gheata;

Iar zilele vor trece, incet, pe plai in jos.

Eu, la lumina lampii, voi ticlui ravase

Cu care impana-vom placintele cu nuci;

Tu, gospodina faina, fruntasa-ntre fruntase,

Vei pregati sarmale, in oale mari, de tuci,

Tarziu, spre miezul noptii, ne-om aminti de noi,

Motanul Geronimo va toarce stins, a lene,

Ti-oi spune-atunce basme cu iele si moroi-

Cu spaima prefacuta, tu sa clipesti din gene.

Vom coace bland, in spuza, un kil de ionatane

Asa, de dragul lelii, stiu eu?, pentru mireasma...

Trupului tau, Domnita, culcat pe trei sumane,

Ii voi sluji cucernic, ca-ntr-o catapeteasma.

Vom adormi, desigur, tinandu-ne de mana,

Zambind ca intr-o doara, fierbinti precum doi junci.

Vor da tarcoale lupii, departe, la vreo stana,

Craciunul ne va umple icoanele de prunci.

Te voi trezi devreme, facand o plecaciune,

Voi scoate de sub sopru o sanie cu cai

Si te-oi pofti, Domnita, sa colindam prin lume,

Sa descantam zapada c-un bici si c-un buhai.

( "Brumar")

Despre cuib si fiinta

Dupa o luna de leneveala, agitatie si putina iubire, ma gandeam sa incep postarile din anul acesta povestindu-ti cate ceva despre cuibarirea in fiinta, in fiinta celuilalt mai exact.

Mare iti e uimirea si bucuria in diminetile de iarna in care gerul chiuie pe la geamuri, iar langa tine se afla un suflet cald, ce iti pregatise deja cuibul in care sa te cufunzi si in care sa lenevesti oricat poftesti. Deschizi larg ochii sufletului, caci parca nu-ti vine a crede. Apoi cuprinzi cu bratele tot ce ti se da fara alte ganduri perturbatoare de liniste si pace. Te ghemuiest bine bine in culcusul pufos; te incadrezi perfect, caci locul era special creat pentru tine. Ochii ti se inchid usor si o moleseala placuta si nevinovata iti cuprinde toata firea...

Nu-ti mai pasa daca te vei mai trezi sau nu, daca lumea se indreapta sau e tot cu susul in jos. Stii doar ca nu mai vrei sa pleci de acolo, de jos, convins ca Josul s-a transformat in Sus; si te gandesti ca poate iadul nu e chiar atat de negru.

Ani de 7

Uite ca mai e putin si se termina si anul asta. A trecut asa de repede incat parca nici nu l-am trait. Din ce-a lasat in urma dupa trecerea lui, pot sa spun ca a fost unul cam urat si cam greu. Multe si gele mizerii s-au perindat prin fata sufletului meu, care le-a dus cu greu si a scapat de ele mai tarziu decat si-ar fii dorit. A mai cunoscut, sufletul acesta al meu, si sentimente negative, simtind gustul deznadejdii, al disperarii, al umilintei si al neputintei, aproape mai mult decat ar fii putut sa duca.

Dar, asa, ca oaze intr-un desert al nebuniei, a primit spre a cunoaste ce inseamna iubirea intr-un stadiu pur si inaltator, cum e generozitatea si cat de luminoasa poate fi bunatatea intr-o zi perfect gri. I-a fost dat sa cunoasca ce inseamna sa nu fie singur atunci cand e trist si cat de bine ii e sa se cuibareasca intr-un alt suflet, mai mare si mai luminos de cat el.

Anul meu personal incepe si se termina cu 7 decembrie. Ii spuneam cuiva drag ca anul asta care a inceput pe 7 trebuie sa fie mai bun, trebuie sa fie cel mai bun din ultimii 7, caci sunt trei in acelasi loc: 21. Incep sa cred ca am avut dreptate, caci deindata ce am pomenit de credinta mea, parca incepe a se colora griul existentei lui cu rosu, mov si verde. Speranta e ca dupa 12 luni sa iasa un curcubeu de toata frumusetea, cel mai reusit din ultimii 7.

O sa ma joc de-a Oscarul si o sa le multumesc tuturor oamenilor dragi si apropiati mie, care mi-au facut zilele un pic mai senine si mai luminoase. Ma inclin adanc in fata lor si ii imbratisez cu drag si dor!

Despre iubire

Ti-am promis ca o sa revin cu povesti din vacanta si asta o sa fac acum. Nu, nu e prea tarziu in toamna ca s-o fac. Imi e tare bine sa-mi amintesc despre ele intr-o zi atat de ploiasa ca cea care e pe cale sa se sfarseasca.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri de care merita sa pomenesc este acela ca am invatat, alaturi de cineva frumos pe dinafara si pe dinauntru, ce inseamna sa fii fericit si sa eternizezi o clipa prin a simti frumos si pur. Ii spuneam intr-o dimineata ca, parafrazandu-l pe Eminescu ( nu e un poet preferat, daca intrebarea asta ti-a venit in minte; pur si simplu s-a intamplat), nu credeam sa invat a iubi vreodata. Iar aceste cuvinte, fiindca au luat fiinta in mintea mea vesnic neincrezatoare, au cantarit aproape cat certitudinea ca Dumnezeu exista. Au venit ca o revelatie a timpului, a clipei si a sentimentului pe care il lasam liber sa ma cuprinda; caruia i-am deschis bratele aidoma unui copil care intinde manutele spre mama ce-l ridica si il strange la piept. Nu credeam si iata ca am primit dovada palpabila cu mainile sufletului. Da, iata ca am invatat.

Frumos si linistit moment prin maretia lui. Inca un motiv printre cateva, din ce in ce mai putine, pentru care merita sa te trezesti dimineata.

Vacanta si dragoste

Da, asa e. Recunosc si imi fac mea culpa. N-am mai scris de nepermis de multa vreme. Asta fiindca am fost acasa si m-am bucurat de vacanta, fara raspuns la mail-uri, convorbiri nesfarsite pe Mess si prostioare de genul acesta.

Nu prea stiu ce pot sa-ti spun acum, dupa ce m-am dezmeticit putin in zumzetul innabusitor din orasul gri - prafuit. Dupa cum te-ai obisnuit, nu pot sa scriu decat despre mine si, uneori, despre ceilalti; pentru ca nu ma pricep sa vorbesc decat despre lucrurile pe care le cunosc ( din ce in ce mai putine, din pacate). Din rubrica " Ce-am mai invatat noi in ultima vreme" , marturisesc faptul ca am inteles, cam tarziu, ce inseamna cinci minute de fericire linistita, in compania persoanei care iti e atat de draga incat uneori ti se opreste respiratia cand te ia de mana. Am savurat cu toata fiinta momentele petrecute alaturi de ai mei, in care m-am simtit ca la patru ani, protejata si foarte iubita. Stii, sentimentul acela ca te reintorci la copilaria pe care o credeai de mult pierduta; iar cand o regasesti, ori cand ti se iveste de undeva din strafundurile sufletului, parca nu-ti vine sa crezi...

M-am bucurat mult sa stau in preajma oamenilor mei, dragi si apropiati. Am primit mult in saptamanile astea in care am lipsit de pe jurnalul on line. Am dat la fel de mult si am sarbatorit diminetile insorite alaturi de pasarile care imi cantau la geam si dupa-amiezile caldute jucandu-ma cu finutul meu ( bebe Cata), care are 5 ani si cu care ma mandresc. E un copil destept si frumos. Poate o fi semanand cu mine...

Da, o vacanta meritata. Putin dureroasa, dar plina de farmec.