In postarea acesta dau curs liber starii mele actuale si vreau doar sa cititi o poezie si sa va ganditi pentru doua minute la cel care a scris-o. In memoriam:
" cat de bland poate fi vantul!
e sfantul navod din care amintirile scapa,
se duc, raman vii ca o otrava sau ca
o apa
inselatoare ("tot mai mare si mai mare").
sa-ti fie rusine oare ca ai ramas
un copil cam trecut,
ca n-ai tipat, ca ai tacut vinovat
cand te-ai nascut?
exista o fraza care-ti place:
"am trait tot ce am avut de trait."
"Vrei sa fii miliardar?"
publicul tace.
prietenul tace.
femeia divorteaza si tace.
nu cerul, ci pamantul e clar.
odata concursul sfarsit,
lumea zace.
("dar chiar nu mai ai nimic de trait?"
se intraba concurentul tampit.)
tocmai cand( ii rasarise in minte raspunsul)
se gandea
ca-i destept
o vesteda roza ( figura poetica)
si-o lopata de tarana (concret)
ii cazura pe piept.
adagio
se spune ca inima e atat de plina
de ceva si de sange
incat viermele, pentru o clipa, pregeta,
plange, musca
si, de amaraciune,
se-ntoarce spre a pieptului cusca."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu