Ploaie

Afara s-a oprit ploaia, dar tot e o atmosfera plumburie si rece. Nu stiu ce m-as fi facut daca nu s-ar fi inventat focul pana la mine...

Stii ce am constatat azi? Ca mi-am amintit un lucru pe care il realizasem acum cativa ani personali, interiori; si anume ca sunt foarte triste zilele in care trebuie sau se intampla sa stai singur. Sa-ti suporti gandurile e mult mai dificil decat sa le auzi pe ale altora. Convietuirea cu tine insuti e adeseori aducatoare de tristete, de dezamagiri si de ganduri mai putin vesele despre viata si despre lume.

Din cand in cand mai am cate o revelatie in ceea ce piveste fiinta parintelui meu spiritual. Duc in mine o bucatica din el si asta ma tine conectata la energia in care s-a transformat dupa eliberara din materie. Revelatiile sunt un lucru bun. Semne ca spiritul meu inca mai este viu.

Golul din jur si privirea indreptata spre interior duce la conturarea fricilor latente din tine. Una pe care ti-o impartasesc este frica de a muri singur si in agonie. Mintea mea nu poate imagina ce presupune acest lucru. Doar inima ar putea sa dea un semn de intelegere. Sa poata oare introspectia crea monstrii? Sau de vina e doar neputinta omeneasca.

Cine oare sa aiba vreun raspuns?

Imagine preluata de pe hotnews.ro.