Am vazut in dimineata asta pe site-ul Bad or Good, pe care il vizualizez in fiecare zi, o fotografie absolut superba care ilustra o oaza ideala in care sa te adapostesti si de unde sa nu mai pleci.
Asta m-a dus cu gandul la faptul ca fiecare dintre noi are nevoie de propria lui oaza in care sa se refugieze ori de cate ori simte ca nu mai poate. De cate ori se simte sugrumat, obosit, tracasat, deprimat. Oaza ar putea fi acasa, locul acela in care abia astepti sa ajungi si in care, atunci cand intri pe usa, iti raman afara toate mizeriile care s-au agatat de tine in toata ziua pe care ti-ai pierdut-o pe afara. Ar putea fi persoana pe care o iubesti, care te echilibreaza si pe care atunci cand o vezi ti se lumineaza privirea, iar totul devine mai usor; orizonturile se deschid altfel in fata ta. Ar putea fi pur si simplu un colt din mintea ta sau din tine insuti, asa cum spunea foarte fain un tip la un moment dat ca "imaginatia umple golurile existentei noastre". Sau, ar putea fi orice. Oaza are consistenta unei plasteline care in mana ta ia orice forma; iar atunci cand te-ai plictisit o strici si face altceva. Ce bine ca am primit si imaginatia la pachet atunci cand am intrat pe usa lumii asteia!
Ce bine ar fi daca ti-a lua ragazul, intr-o dimineata luminoasa, de a-ti modela oaza! Seara s-ar putea sa ai atata nevoie de ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu