Am gasit mai devreme pe site-ul revistei "Tango" o poezie absolut minunata, scrisa de Adrian Paunescu. Pentru tine, si in memoria lui, iat-o:
Cum treci acum si apa e-n ruine,
si-ti este bine si imi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mila si mirare
cu intrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.
Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca inclinata
ca vei ramane - dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat in umar.
si-ti este bine si imi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mila si mirare
cu intrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.
Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca inclinata
ca vei ramane - dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat in umar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu