Carti si masini

Am facut greseala de a iesi din casa duminica aproape de amiaza ca sa merg la Bookfest si la expozitia cu masini de epoca. Mare greseala!

Dupa ce soarele mi-a ars capul intr-atat incat a doua zi m-am mirat cum de n-am facut insolatie, am ajuns la Romexpo. Lume multa, agitatie, viermuiala si CARTI. M-am tot uitat, m-am invartit, m-am sucit si am gasit o muultime de carti pe care le-as fi luat acasa in secunda 2. Ce m-a uimit pe mine au fost preturile " nesimtite", ca sa citez pe cineva. Ideea unui targ e, in principiu, de a veni cu niste preturi convenabile, ca sa fie toata lumea multumita. Insa editurile au facut reduceri la niste carti pe care oricum nu le ia nimeni nici pe gratis, iar volumele cu adevarat bune si frumoase aveau preturi la fel sau mai mari decat cele din librarie. Dezamagire totala!

Am iesit de acolo cu gandul ca daca as fura ceva in lumea asta, atunci cu siguranta as putea sa fur carti. Cat mai multe!

Am inghitit mai incolo o portie de sarmale maramuresene cu gandul la Paler, la Makine si cu speranta in niste vremuri mai manoase.

Cat despre expozitia masinilor de epoca, nivelul meu de profan intr-ale masinilor nu m-a lasat decat sa le admir si sa imi cumpar un inel de la un magazin alaturat. Insa un specialist in domeniu mi-a spus ca au fost prea putine masini pentru o expozitie si extrem de putini colectionari. In ceeea ce priveste sarmalele, mi-a urmat exemplul, dupa care ne-am grabit spre casa. Eram decisi sa nu lesinam pe strada. Nu de alta, dar putem muri; si amandoi mai avem unele lucruri de facut in viata asta.

Dansul ielelor

Intr-o dupa-amiaza trista si nesfarsita de final de martie ma gandeam la cum vin dezamagirile peste tine fara macar sa le treaca prin minte sa te anunte. Nu le intereseaza ca poate n-ai chef de ele, poate esti deja incruntat si angoasat. Vin in viteza, deschid cu putere usa si o lovesc de baierele sufetului tau cu neobrazare. Iti izbesc una in plina figura ca sa te trezasca rapid, in caz ca te prefaceai ca nu le-ai observat. Se instaleaza in mijlocul incaperii si incep sa-ti arunce lucrurile intr-o parte si-n alta; sa le tranteasca de toti peretii si sa le faca mii de bucatele. Zgarie peretii cu unghiile lor purulente, ranjind tamp la tencuiala proaspata care se desprinde bucata cu bucata si pe care o calca in picioare. Deschid ferestrele, geamurile se sparg, cioburile zboara in toate partile. Scot usa din balamale si o arunca intr-un colt. Incep sa urle ca niste descreierate si sa se invarta intr-un joc nebunesc al ielelor.

Iar tu stai. Te uiti neputincios la ce fac. Parca nu-ti vine sa-ti crezi ochilor; esti legat de maini si de picioare. S-au asigurat bestiile inainte ca o sa stai potolit si n-o se le strici nebunia. Le privesti livid, cu ochii mari si rosii de atata plans. Iti vine sa urli de durere, dar sunetul ti se pierde undeva, pe drumul dintre gand si rostire. Ramai mut si orb si surd. Te dor incheieturile de la funia care le strange atat de tare incat incepe sa se coloreze cu picaturi de sange. Inchizi ochii si te rogi sa plece cat mai repede. Sa te lase in pace cu nefeicirea ta. Fiarele! Abia iti facusesi curatenie. Abia te linistisesi si au si aparut sa strice tot. Intre timp, simti o pala de vant suierand si auzi in departare hohotele unui ras spart. Stii ca au plecat. Gata. Delirul s-a terminat. Deschizi ochii si nu-ti vine sa crezi. Da, e mai rau decat data trecuta. N-a ramas mai nimic. Iti tii capul in maini si te sprijini de o bucata de perete inca intreaga. O sa te apuci sa faci ordine mai tarziu. Acum abia inveti, din nou, sa respiri...