Cum aseara iti promisesem ca o sa-ti mai povestesc despre "Oamenii Mei" si acum am cateva minute pana sa plec, pe dimineata asta o sa o sarbatoresc vorbind despre prietena mea de-o viata:Tina. E cea mai lunga relatie de prietenie pe care o am: generala, liceu, facultate. Insumate, dau cam 10 ani. De multe ori glumeam spunand ca suntem ca intr-o casnicie, ne cunostem prea bine si ne iubim prea mult ca sa lasam ceva sa intervina intre noi. Nu ne-am certat niciodata.
Nu pot sa-ti enumar toate lucrurile pe care le-am invatat de la ea. O sa-ti spun doar ca am crescut impreuna si am invatat sa ne respectam parerile, chiar daca nu eram de acord cu ele; sa ne sprijinim si sa ne sustinem reciproc. De la ea am invatat ce inseamna prietenie, iubire, rabdare, intelegere si multe multe altele. De multe ori mi-e un dor ingrozitor de dupa-amiezile petrecute la ea acasa mancand bomboane ( preferatele ei, alea care se topesc si au crema in mijloc), band ciocolata calda si povestind cate-n luna si in stele; de diminetile de primavara, vara, toamna, iarna, cand o asteptam cate 5 min ca sa mergem impreuna la liceu; de petrecerile, plimbarile, testele de la scoala si tot ce faceam cu ea, pentru ea, alaturi de ea. Nu stiu daca ai simtit vreodata ca iubesti un om atat de mult incat ai putea face orice pentru el. E sentimentul acela total, care te integreaza si in interiorul caruia nu mai exista altceva decat frumusetea si armonia a doua caractere distincte care au invatat sa se imbine, formand unul.
Da, ai dreptate, cuvintele mele sunt atat de nepricepute in a zugravi tot ce mi se perinda prin fata ochilor atunci cand o evoc pe Tina, incat o sa trec sub tacere "viata noastra", ca sa ramana doar a noastra; si ma opresc aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu