Calatorii. Intamplari

Iar am luat o pauza destul de lunga de la scris fiindca traitul mi-a luat tot timpul. Dupa ce m-am intors din minunatul sejur petrecut la Cluj, m-au intampinat niste musafiri ( varul Dan si prietena lui). Apoi, am fost, la invitatia cuiva important pentru mine, la o tabara de vara a unui partid politic.

Experienta a fost una noua, insa sunt convinsa ca nu mai vreau sa o repet. Discutam cu cativa sustinatori ferventi ai partidului si le spuneam ca trebuie sa fii intr-un anumit fel ca sa te inscri ca membru. Eu n-o sa fac asta niciodata: nici in viata asta, nici in altele viitoare. Mi se pare o mare idiotenie, pierdere de vreme si exercitiu de ipocrizie.

Bun. M-am intors de acolo si a trebuit sa plec de urgenta la Bucuresti. M-am mutat si cred ca in cateva zile am facut drumul de la Vatra Dornei la Suceava si retur. Extrem de obositor si de enervant. Nici n-am apucat sa ma vad cu amicii mei. Recuperz eu.

Un lucru suparator pe care l-am observat este acela ca s-a inmultit numarul de tigani si de nebuna scapati de la Balaceanca, ce se plimba nestingheriti pe strazi. Asta e un lucru destul de alarmant pentru oamenii obisnuiti, care isi taraie zilele pe asfaltul murdar.

Aaa, inca un lucru: mai bine mor decat sa fac endoscopie! Sa nu faci asta vreodata in timpul vietii tale. Si nici sa nu te duci la vreo doctorita specializata in boli de stomac de la Municipal. In mod cert, in loc sa te consulte o sa geseasca ceva ce nu-i convine sau poate felul in care ti-ai facut parul ca sa iti tina un discurs moralizator. Ori nu mai avem medici, ori am dat eu peste cel mai incapabil de pe lumea asta.

Una peste alta, sunt inapoi la Dorna si respir un aer de 8 grade care iti ingheata complet plamanii. Ma duc sa ma ocup de zacusca acum.

Iti doresc o toamna calduroasa!

Intamplare

Azi nu e o zi tocmai buna pentru stiinta, asa ca in lipsa unui lucru inteligent, o sa-ti spun ce am vazut si m-a socat si amuzat in acelasi timp.

Pe langa faptul ca am facut 1 ora dus-intors cu RATB-ul pana la gara, pe drumul de intoarcere, bineinteles, am prins un semafor de 7 ori. Stand asa ca o varza calita, printre manele si mirosurile unor udori, ma uitam cu privirea pierduta pe geam. Pe partea cealalta de strada, un taximetrist mergea in marsalier cum se merge in mod normal cu fata. Cred ca a depasit 500 de metri de dat cu spatele pe ditamai bulevardul. Pe langa faptul ca e ilegal, mai poate fi si periculos. Pe semne ca taximetristii au un Dumnezeu al lor fiindca aceluia nu i s-a intamplat nimic.

Eram curioasa unde trebuia sa ajunga, insa cum autobuzul mergea cu a patra viteza moldoveneasca, iar ala cu cativa zeci de kilometrii la ora, am ramas doar cu omare curiozitate si atat. Mare e gradina ta Doamne si multi tembeli ai mai adunat in Bucuresti!

Vizita la Tabu

Vroiam sa-ti spun cum a fost ieri, cand am vizitat redactia revistei Tabu. Din pacate pentru mine, Stefana mi-a luat-o inainte. Din fericire pentru tine, a descris mult mai bine decat as fi putut eu s-o fac tot ce am vazut si ce s-a intamplat acolo.

Eu o sa adaug doar atat: in ceea ce ma priveste, pe langa imaginea despre cum ar trebui sa arate o redactie, am ramas cu o senzatie puternica a faptului ca meseria de jurnalist poate avea si o fata mai vesela, pe care am uitat-o intre timp. De asemenea, mi-am intarit convingerea ca atunci cand esti stapan pe domeniul tau de lucru, nimeni nu te poate contesta. Lucrul bine facut ramane, chiar daca timpurile trec. Am iesit pe usa zambind. In definitiv, poate ca inca mai este o speranta.

Aparte(nenta)

Uff, ce vacanta minunata am avut... Calm, liniste... Am citit in voie, m-am distrat, m-am intalnit cu prietenele mele, am reluat o parte din viata pe care am lasat-o acolo si de care, de multe ori, imi e dor.

Cel mai frumos si mai benefic pentru inima este sentimentul apartenentei. Sa nu-mi spui ca nu te-ai simtit extraordinar in momentul in care iti gasesti locul; acel loc in care ai senzatia ca poti sa faci orice, ca poti sa fii oricine si ca nu ai vrea sa pleci niciodata. Ei bine, de asta am eu nevoie. De aceea, vorbeam cu cineva drag azi si ii spuneam ca vreau sa plec pe cat se poate de repede acolo unde ma striga pamantul.

Hai, gandeste-te la asta putin. Nu-i asa ca merita sa lasi tot si sa pleci inspre acel loc? Auzi strigatul?

Sigur ca da. Altfel, viata n-am mai merita nimic.

Zi de sambata

Zi de sambata, insorita si cu chef de joaca.
In plimbarea de amiaza am zarit o femeie care facea un gest periculos pentru puiul care mai avea putin si venea pe lume. Ma gandeam, trecand mai departe, cata nesocotinta poate fi in mintea cuiva care aduce pe lume un copil asa, de dragul de a-l avea. In ultima vreme aud tot mai multe fete de varsta mea sau pe aproape care dau nastere unor fiinte, fara sa aiba nimic de oferit, fara sa se gandeasca o secunda daca ei ar vrea sau nu sa vina intr-o lume ca asta ,in care noi, cei deja mari, cateodata abia ne tarsaim zilele pe asfalt.
Imi revine in minte discutia pe care am avut-o intr-o dimineata cu o colega de facultate despre avort. Din toata conversatia imi aduc aminte clar ca amandoua am fost de parere ca in anumite cazuri avortul este de preferat. Si, in ciudat a ceea ce ar putea spune partenerii nostrii sau oricine altcineva, am reinviat unul dintre sloganurile pentru care femeile au luptat in anii '60: orice femeie este stapana pe corpul ei, iar decizia finala ii apartine.
Ar trebui sa ne gandim putin la asta inainte de a aduce pe lume o viata ce poate fi condamnata la nefericire.

Lansare

Uite, continui promisiunea povestindu-ti in seara asta, inainte sa ies si eu la o bere, ca tot studentul, despre lansarea de carte a pietenei mele Ana. A fost o lansare mult dorita si planuita, iar realizarea ei ne-a emotionat si ne-a facut tare fericite. A fost frumos.

Cartea se numeste "Umbre si lumini" si contine mai multe nuvele, cateva eseuri si povestiri. O sa gasesti acolo ganduri, idei si sentimente ale unui om care are curajul de a se dezgoli in fata ta si de a-ti vorbi despre el cu sinceritate si cu prietenie. O sa citesti despre oameni si destinele lor, despre temeri, iubiri si suferinte; despre toate lucrurile atat de omenesti care se intampla in sufletul fiecaruia. Prietena mea iti deschide o usa catre un alt univers, diferit si totusi atat de aproape de al tau. Poti sa bagi capul pe usa si sa vezi ce e inauntru. Daca o sa-ti placa, poti sa intri cu totul si sa stai cat vrei; daca n-o sa-ti placa, poti sa pleci oricand. Daca un lucru te invata literatura, acela este sa fii liber, sa faci tot ce vrei tu.

Gata, nu-ti mai spun nimic decat ca in fotografie e prietena mea si o Doamna care se numeste Paraschiva Abutnaritei si care ne-a ajutat mult, mult . Daca vei fii curios, vei citi si vei gandi cu propria-ti inima. Si sigur o sa-ti placa.

Usi intamplatoare

Ma gandeam azi in drum spre casa la o intamplare de pe la sfarsitul lunii octombrie, despre care povestisem cu o colega ceva mai devreme, si la faptul ca un lucru ce parea atunci extrem de banal ( un concert Luna Amara in Fire) s-a transformat intr-unul decisiv. Daca renuntam sa caut barul prin ploaie cu niste colegi, asa cum imi doream atunci; daca nu deschideam usa aceea cu margini maronii, viata mea ar fi fost, probabil, cu totul alta. Uite cat poate schimba o usa deschisa...
Oare ce-as fi facut acum? Care ar fi fost starea mea sufleteasca?
Habar n-am... Stiu doar ca uneori mi se intampla sa ma intreb daca exista destin sau doar coincidente. Daca unele lucruri trebuie sa se intample sau sunt doar consecintele deschiderii unei usi ce desparte doua lumi. Care ar fi rostul unor intamplari?
Nu ti se intampla cateodata sa te intrebi de ce banalitatea e, de fapt, atat de importanta? De ce pasii iti sunt condusi catre directii pe care nici nu le banuiesti? Mie da. Destul de des...
Da, asa e... Prea multe intrebari pentru dupa-amiaza atat de insorita si de prietenoasa. Lucrurile se intampla. Viata se intampla. Si atat...