Asa ca uite o poezie pe care, sunt sigura, ai auzit-o cantata de nenumarate ori. Dar poate ca n-ai citit-o niciodata, lasand muzica din minte sa-ti acompanieze lectura.
Iubito, cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut…
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand
Cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi,
Iubito, cata lume intre noi.
( "Scrisoare de bun ramas" - George Tarnea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu