Putina poezie

N-am mai scris nimic in ultimele doua saptamani pentru ca am fost destul de ocupata cu sesiunea, care a trecut. De acum sunt curioasa sa vad cum a trecut. In rest, prea multa prostie si nesimtire, exagerat de multa rautate. Sper ca pamantul sa isi faca o epurare cu de la sine putere, ca alta solutie nu vad pentru a nu sucomba.

Si cum nimic nu e mai bun intr-o dimineata rece de ianuarie decat putina poezie, iata ce am gasit:

Indoiala
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,

Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

Prezent
Grabite ca si apa si repezi ca un vant
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi, doua zile indiferente-mi sunt:

Ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.

Ceva romantic

Nu stiu tu cum este in seara asta, dar eu simt nevoia de ceva romantic. Poate din cauza ca este atat de urat afara, sau poate ca pur si simplu am nevoie.

Asa ca uite o poezie pe care, sunt sigura, ai auzit-o cantata de nenumarate ori. Dar poate ca n-ai citit-o niciodata, lasand muzica din minte sa-ti acompanieze lectura.

Iubito, cata lume intre noi

Numaratori de ploi din doi in doi

Si dintr-un ochi de dor necunoscut,

Cate zapezi pe buze ne-au crescut…

Asculta-ma si lasa-ma sa strig

Mi-e frica de-ntuneric si de frig

Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit

Cine-a iubit frumos, cine-a gresit

Cine-a facut spre noapte primul pas

Cine-a plecat din joc, cine-a ramas

Cine si-a smuls peretii rand pe rand

Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand

Cine a pierdut si cine a castigat

De toate inlantuit sau dezlegat

Cine-a crezut mai mult in celalalt

Sub cerul prea strain si prea inalt

Cand am sa uit cum suna glasul tau,

Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau

Si cum sa pot sub stele innopta

Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

Numaratori de ploi din doi in doi,

Iubito, cata lume intre noi.

( "Scrisoare de bun ramas" - George Tarnea)