Putina poezie

N-am mai scris nimic in ultimele doua saptamani pentru ca am fost destul de ocupata cu sesiunea, care a trecut. De acum sunt curioasa sa vad cum a trecut. In rest, prea multa prostie si nesimtire, exagerat de multa rautate. Sper ca pamantul sa isi faca o epurare cu de la sine putere, ca alta solutie nu vad pentru a nu sucomba.

Si cum nimic nu e mai bun intr-o dimineata rece de ianuarie decat putina poezie, iata ce am gasit:

Indoiala
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,

Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

Prezent
Grabite ca si apa si repezi ca un vant
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi, doua zile indiferente-mi sunt:

Ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.

Rubaiate

Dintr-un motiv foarte profund si personal, o perioada iti voi arata , ca sa redescoperim impreuna, frumusetea poeziei. Doru' de Doru e uneori prea mare si, de cele mai multe ori, prea trist.

Desfatare
Nu-ti rasadi in suflet copacul intristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncantarii,
Caci masurat ti-e drumul de la suras la moarte

Fericire
Vreau doar o cupa plina, o paine pe jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stand intr-o ruina, - mai fericit ca mine
Niciun sultan nu este cu-o suta de palate.

Rubaiatele apartin lui Omar Khayyam. Bucura-te de ele.