Recomandare

Cam lunga absenta de pe blog... Ai dreptate sa o condamni, insa nu cred sa nu ti se fi intamplat vreodata sa fii atat de ocupat cu traitul incat sa nu mai ai timp de nimic. Asta a fost situatia si la mine. Nu ma justific, nu te grabi sa-mi faci observatie; doar iti explic, din respect si afectiune pentru tine.

Primul lucru care imi vine in minte si ar trebui sa ti-l spun acum este acela ca trebuie sa mergi sa vezi piesa de teatru "Unchiul Vania" de la Bulandra. Textul e minunat, probabil ca il cunosti. Insa punerea in scena si actorii sunt extraordinari. Chiar daca dureaza 2 ore si jumatate, cu siguranta ca n-o sa le simti trecand. De asta o sa aiba grija Malaele, Rebengiuc, Anca Sigartau si altii.

Nu-ti spun mai multe, vreau doar sa te fac putin curios ca sa mergi sa o vezi. Sunt sigura ca vei fii pe cat de incantat de actori, pe atat de indignat de meltenii care mananca in fata ta, sau de agitatii din dreapta care nu se pot abtine de la comentarii. Cu astea pe semne ca te-ai mai intalnit si cu alte ocazii, asa ca esti pregatit. Hai,du-te si ia-ti bilet!

Au innebunit salcamii

Primul gand care mi-a venit in minte in dimineata asta in care stateam pe balcon cu o cana de ceai in fata (mai nou, ceaiul e la marea cinste a stomacului meu nazbatios) si cu niste cursuri absolut plicisitoare in maini, a fost " Au innebunit salcamii! Si tu-mi ceri sa fiu cuminte..." Asta din cauza copacilor care se miscau intr-un balans frenetic si isi contorsionau ramurile in toate felurile.

Nebunia lor era atat de fascinanta incat m-am oprit si ma uitam la ei. Vantul facuse ca totul sa o ia razna in jur. Respiratia oamenilor se contopea cu praful ridicat in aer; fetele lor erau pictate cu ingrijorare, tristete si particole de materie poposite din intamplare pe nas, pe buze, pe gene, pe degete... Iar TU, oricine ai fi, imi ceri sa fiu cuminte. Sa-mi beau linistita ceaiul, sa invat ineptiile unora care nu si-au gasit altceva mai important de facut decat sa le scrie, sa contemplu de la fereastra la agitatia de afara, sa gandesc frumos si pozitiv, sa continui sa privesc la nori jucausi, sa rambesc soarelui aidoma unui prieten pe care nu l-am mai vazut de ani, sa ma prefac a nu auzi cum gandurile mi se izbesc de peretii mintii, producand scantei, sa ma mint ca nu simt cum imi vine sa las balta tot si sa plec unde-oi vedea cu ochii...

Au innebunit salcamii... iau TU nici macar nu esti aici ca sa-i vezi...