Calatorii. Intamplari

Iar am luat o pauza destul de lunga de la scris fiindca traitul mi-a luat tot timpul. Dupa ce m-am intors din minunatul sejur petrecut la Cluj, m-au intampinat niste musafiri ( varul Dan si prietena lui). Apoi, am fost, la invitatia cuiva important pentru mine, la o tabara de vara a unui partid politic.

Experienta a fost una noua, insa sunt convinsa ca nu mai vreau sa o repet. Discutam cu cativa sustinatori ferventi ai partidului si le spuneam ca trebuie sa fii intr-un anumit fel ca sa te inscri ca membru. Eu n-o sa fac asta niciodata: nici in viata asta, nici in altele viitoare. Mi se pare o mare idiotenie, pierdere de vreme si exercitiu de ipocrizie.

Bun. M-am intors de acolo si a trebuit sa plec de urgenta la Bucuresti. M-am mutat si cred ca in cateva zile am facut drumul de la Vatra Dornei la Suceava si retur. Extrem de obositor si de enervant. Nici n-am apucat sa ma vad cu amicii mei. Recuperz eu.

Un lucru suparator pe care l-am observat este acela ca s-a inmultit numarul de tigani si de nebuna scapati de la Balaceanca, ce se plimba nestingheriti pe strazi. Asta e un lucru destul de alarmant pentru oamenii obisnuiti, care isi taraie zilele pe asfaltul murdar.

Aaa, inca un lucru: mai bine mor decat sa fac endoscopie! Sa nu faci asta vreodata in timpul vietii tale. Si nici sa nu te duci la vreo doctorita specializata in boli de stomac de la Municipal. In mod cert, in loc sa te consulte o sa geseasca ceva ce nu-i convine sau poate felul in care ti-ai facut parul ca sa iti tina un discurs moralizator. Ori nu mai avem medici, ori am dat eu peste cel mai incapabil de pe lumea asta.

Una peste alta, sunt inapoi la Dorna si respir un aer de 8 grade care iti ingheata complet plamanii. Ma duc sa ma ocup de zacusca acum.

Iti doresc o toamna calduroasa!

Dimineata

Iti scriu cu laptop-ul in brate, stand pe un pat strain in asteptarea unor domni care sa constate o lucrare la instalatia de gaze. O favoare pentru cineva drag. Sunt singura in apartamentul incins de caldura, asteptand seara pentru a purcede spre alt drum. Da, de pe un drum pe altul. Cineva ma intreba daca nu mi-e greu. I-am spus ca nu, ca inca sunt tanara. Poate mai tarziu. Daca eu ma plang, atunci ce sa mai spuna prietena Stefana care azi e la Reghin, maine la Bucuresti, poimaine la mare si in urmatoarea zi la Timisoara. In ritmul asta se va putea transforma in Fantomas: va aparea de unde te vei astepta mai putin!

In alta ordine de idei, frumos mai este la Dorna! Cu toate lipsuriel ei si unele lucruri facute dupa perceptul romanesc: " Varuit pe necarpit/ Bine Doamne c-am gatit!" , tot e super fata de jegul asta de Bucuresti, care duhneste si isi imprastie mizeria peste tot. Asa loc, asa oameni. Sigur, fara sa generalizam. Dar stii si tu ca am dreptate.

Ma lupt cu o cascada de cascaturi ca sa inchei postarea si sa-ti spun, poate, un loc comun, insa care completeaza ce ziceam mai inainte, si anume ca viata asta trece mult prea repede ca sa te complaci in banalitate; du-te si fa exact ce ai tu chef. Habar n-ai cu cate zile ai fost daruit de sus...

Citeste!

Urmand sugestia Stefanei, acum cateva zile am citit si eu revista "Arte si Meserii". Ca si Stefi, am fost foarte placut impresionata de ce am citit, indeosebi de interviul cu Radu Afrim, pe care eu il consider un regizor de multe ori aproape de genialitate.

Cu mici amanunte care probabil le-au scapat celor din echipa redactionala, cred ca numarul acesta merita felicitari si cat mai multe accesari. Pentru ca sprijin mereu acest fel de manifestari si indrazneli, te invit sa o citesti pe indelete aici:http://www.revistaartesimeserii.ro/!

Lectura placuta!

Recomandare

Cam lunga absenta de pe blog... Ai dreptate sa o condamni, insa nu cred sa nu ti se fi intamplat vreodata sa fii atat de ocupat cu traitul incat sa nu mai ai timp de nimic. Asta a fost situatia si la mine. Nu ma justific, nu te grabi sa-mi faci observatie; doar iti explic, din respect si afectiune pentru tine.

Primul lucru care imi vine in minte si ar trebui sa ti-l spun acum este acela ca trebuie sa mergi sa vezi piesa de teatru "Unchiul Vania" de la Bulandra. Textul e minunat, probabil ca il cunosti. Insa punerea in scena si actorii sunt extraordinari. Chiar daca dureaza 2 ore si jumatate, cu siguranta ca n-o sa le simti trecand. De asta o sa aiba grija Malaele, Rebengiuc, Anca Sigartau si altii.

Nu-ti spun mai multe, vreau doar sa te fac putin curios ca sa mergi sa o vezi. Sunt sigura ca vei fii pe cat de incantat de actori, pe atat de indignat de meltenii care mananca in fata ta, sau de agitatii din dreapta care nu se pot abtine de la comentarii. Cu astea pe semne ca te-ai mai intalnit si cu alte ocazii, asa ca esti pregatit. Hai,du-te si ia-ti bilet!

Un Maestru si o Margareta

In postarea aceasta o sa-ti spun ca am descoperit ca e funny si stimuativ din punct de vedere intelectual sa incerci sa ii inveti pe altii din ceea ce sti. Cand vrei sa il aduci pe un om la un nivel superior de cunoastere si interpretare a unui text, de pilda, iti concentrezi toate fortele si apelezi la cele mai bune si mai utile informatii pe care le-ai stocat in creier pentru a-i fi cat mai folositor. Daca poti sa pigmentezi teoria elaborioasa pe care i-o prezinti cu cate o poanta, atunci treaba merge ca unsa.

Pe de alta parte, sa te simti pentru 2 ore modelatorul unui centimetru din mintea unui om te responsabilizeaza si te motiveaza sa faci tot ce iti sta in putinta pentru a reusi ce ti-ai propus. Daca te ajuta mai mult sa iti creezi in minte imaginea al carei crochiu ti-l fac, pot sa iti spun ca e asemanatoare cu relatia Maestrului cu Margareta, doar ca in cazul asta Margareta n-o sa-si ia zborul catre alte zari, ci o sa ia o nota buna la examenul final.

Iata o metoda buna de a te testa pe tine insuti, de a-ti incerca puterile si mintea. Doar incercand sa inveti pe cineva iti dai seama cu rusine de lipsurile pe care le-ai acumulat si cu mandrie de lucrurile pe care le credeai uitate si de care iti amintesti cu atata usurinta.

Poti sa incerci si tu. E un lucru cel putin stimulativ si interesant!

Despre trait

Iar am lipsit cam mult din peisajul asa- zisului jurnal al meu on line. Insa am avut de facut ceva important: am Trait. Da, asa cum ai citit. Am trait pur si simplu viata asta pe care am primit-o cadou intr-un mod miraculos. Am privit viata dintr-o alta parte si am muscat-o pana la os. Si mi-a placut. Pe masura ce muscatura de adancea tot mai tare, ieseau la iveala esente, arome neintalnite pana acum. Se amestecau intr-un cocktail ce devenea nepamantesc, aproape de nebaut.

Pentru prima data dupa multi ani am stat si m-am scaldat in suc propriu. Mi-am lasat mintea sa zburde libera pe unde i-a placut. Mi-am dezlegat la ochi sufletul si l-am lasat sa-i deschida mari si sa se bucure de imbratisarile, de zambetele dulci ale diminetilor calde si ale serilor reci. Am vazut ca se poate trai si altfel decat stiam eu, decat incercasem timid sa fac de obicei. De fapt, nu exista de obicei. Exista doar oameni si oameni. Individualitati care isi creaza o lume dupa chipul si asemanarea lor in care se refugiaza cand nu mai pot , cand simt ca se sufoca. Si e bine si frumos sa fie asa.

Stii, cred ca ar trebui sa-ti iei si tu din cand in cand ragazul de a-ti construi o lume asa cum iti doresti. Sa ai ceva, undeva, in care sa te refugiezi, sa fugi si sa te ascunzi de mizeria in care esti fortat sa stai in fiecare zi. Sa fie doar al tau, parte din tine. Atat si nimic mai mult.

Usi intamplatoare

Ma gandeam azi in drum spre casa la o intamplare de pe la sfarsitul lunii octombrie, despre care povestisem cu o colega ceva mai devreme, si la faptul ca un lucru ce parea atunci extrem de banal ( un concert Luna Amara in Fire) s-a transformat intr-unul decisiv. Daca renuntam sa caut barul prin ploaie cu niste colegi, asa cum imi doream atunci; daca nu deschideam usa aceea cu margini maronii, viata mea ar fi fost, probabil, cu totul alta. Uite cat poate schimba o usa deschisa...
Oare ce-as fi facut acum? Care ar fi fost starea mea sufleteasca?
Habar n-am... Stiu doar ca uneori mi se intampla sa ma intreb daca exista destin sau doar coincidente. Daca unele lucruri trebuie sa se intample sau sunt doar consecintele deschiderii unei usi ce desparte doua lumi. Care ar fi rostul unor intamplari?
Nu ti se intampla cateodata sa te intrebi de ce banalitatea e, de fapt, atat de importanta? De ce pasii iti sunt condusi catre directii pe care nici nu le banuiesti? Mie da. Destul de des...
Da, asa e... Prea multe intrebari pentru dupa-amiaza atat de insorita si de prietenoasa. Lucrurile se intampla. Viata se intampla. Si atat...