luni, 12 aprilie 2010

Aparte(nenta)

Uff, ce vacanta minunata am avut... Calm, liniste... Am citit in voie, m-am distrat, m-am intalnit cu prietenele mele, am reluat o parte din viata pe care am lasat-o acolo si de care, de multe ori, imi e dor.
Cel mai frumos si mai benefic pentru inima este sentimentul apartenentei. Sa nu-mi spui ca nu te-ai simtit extraordinar in momentul in care iti gasesti locul; acel loc in care ai senzatia ca poti sa faci orice, ca poti sa fii oricine si ca nu ai vrea sa pleci niciodata. Ei bine, de asta am eu nevoie. De aceea, vorbeam cu cineva drag azi si ii spuneam ca vreau sa plec pe cat se poate de repede acolo unde ma striga pamantul.
Hai, gandeste-te la asta putin. Nu-i asa ca merita sa lasi tot si sa pleci inspre acel loc? Auzi strigatul?
Sigur ca da. Altfel, viata n-am mai merita nimic.

Un comentariu:

  1. Buna, da aud strigatul si dorinta de a fugi arde in mine dar uneori stau si ma gandesc si realizez ca sunt oarecum constrans de bani de nevoia parintilor de a ma avea in preajma si de prieteni.

    Pe scurt, as fugi in lume daca as putea sa impac cumva toate cele 3 "mici" probleme de mai sus.

    Nu esti retinuta de lucruriile astea?!

    RăspundețiȘtergere