Aparte(nenta)

Uff, ce vacanta minunata am avut... Calm, liniste... Am citit in voie, m-am distrat, m-am intalnit cu prietenele mele, am reluat o parte din viata pe care am lasat-o acolo si de care, de multe ori, imi e dor.

Cel mai frumos si mai benefic pentru inima este sentimentul apartenentei. Sa nu-mi spui ca nu te-ai simtit extraordinar in momentul in care iti gasesti locul; acel loc in care ai senzatia ca poti sa faci orice, ca poti sa fii oricine si ca nu ai vrea sa pleci niciodata. Ei bine, de asta am eu nevoie. De aceea, vorbeam cu cineva drag azi si ii spuneam ca vreau sa plec pe cat se poate de repede acolo unde ma striga pamantul.

Hai, gandeste-te la asta putin. Nu-i asa ca merita sa lasi tot si sa pleci inspre acel loc? Auzi strigatul?

Sigur ca da. Altfel, viata n-am mai merita nimic.

Intrebari si dorinte

Gata. M-am hotarat sa nu ma mai lamentez atata ca nu ti-am povestit nimic de prea multa vreme. Asa ca o sa incep simplu, cu ceea ce vroiam sa-ti spun. E mai bine asa si mai practic.

Asadar, vorbeam cu cineva drag intr-o zi si ii spuneam ca uneori am nostalgia puternica a altor vremuri, trecute si mutate doar in carti. Nu poti sa-mi spui ca nu ai simtit niciodata ca parca sufletul tau a trait intr-o alta lume, intr-un alt timp, trecut sau poate paralel cu acesta, si ca ai vrea mult de tot sa te reintorci in el, fara sa te uiti inapoi. Priveste adanc in sufletul tau si o sa vezi ca asa e. Ei, uite asa simt eu o puternica nostalgie pentru perioada interbelica si pentru atmosfera si felul de a vietui si de a visa din vremea aceea. Iar asta nu e singura dintre ele...

Ma intreba zilele trecute tot cineva drag inimii mele de ce plang. De ciuda si de neputinta, a venit raspunsul imediat. De ciuda ca nu-mi traiesc viata in totalitate asa cum vreau, ca tot felul de cauze exterioare imi pun piedica, ma trag, ma imping, ma izbesc intr-o parte si in alta, numai sa nu ma lase sa fac ce imi doresc. Tot lui ii spuneam ca nu mai vreau sa stau in bordelul asta imens, ci undeva unde sa simt ca imi traiesc intr-adevar viata, nu ea ma traieste pe mine, asa cum se intampla aici aproape in fiecare zi. De ce nu pot sa stau undeva, oriunde, cu cine mi-e drag sa traiesc, si sa scriu? Sa scriu asa cum n-am mai scris de mult. Si sa citesc...sa citesc... sa citesc...

Da, ai dreptate. Multe intrebari si o mana de nemultumiri incolacite in suflet. Se pare ca inca mai am de crescut. Iar Intelepciunea e din ce in ce mai departe...

Usi intamplatoare

Ma gandeam azi in drum spre casa la o intamplare de pe la sfarsitul lunii octombrie, despre care povestisem cu o colega ceva mai devreme, si la faptul ca un lucru ce parea atunci extrem de banal ( un concert Luna Amara in Fire) s-a transformat intr-unul decisiv. Daca renuntam sa caut barul prin ploaie cu niste colegi, asa cum imi doream atunci; daca nu deschideam usa aceea cu margini maronii, viata mea ar fi fost, probabil, cu totul alta. Uite cat poate schimba o usa deschisa...
Oare ce-as fi facut acum? Care ar fi fost starea mea sufleteasca?
Habar n-am... Stiu doar ca uneori mi se intampla sa ma intreb daca exista destin sau doar coincidente. Daca unele lucruri trebuie sa se intample sau sunt doar consecintele deschiderii unei usi ce desparte doua lumi. Care ar fi rostul unor intamplari?
Nu ti se intampla cateodata sa te intrebi de ce banalitatea e, de fapt, atat de importanta? De ce pasii iti sunt condusi catre directii pe care nici nu le banuiesti? Mie da. Destul de des...
Da, asa e... Prea multe intrebari pentru dupa-amiaza atat de insorita si de prietenoasa. Lucrurile se intampla. Viata se intampla. Si atat...

Ganduri despre tine

Ma intrebam aseara de ce ti se intampla, la un moment dat, niste lucruri asa de triste si de dificile incat simti ca deasupra ta atarna greu un pietroi sisific.Poate pentru ca viata te obliga sa platesti niste polite pe care i le datorai. Poate fiindca ca la sfarsitul chinului te asteapta ceva asa de frumos incat tot efortul de pana atunci a meritat.
Mi-a spus mie cineva, odata, ca viata iti da si lucruri urate pentru ca le poti duce si pentru ca trebuie sa te folosesti de ele ca sa cresti. Si ca lucrurile usoare sunt pentru prosti, iar cele grele si frumoase sunt pentru destepti. Mai citisem undeva ca trebuie sa faci bine din rau fiindca nu ai altceva din care sa-l faci. Cred ca exista un rost in tot ce ti se intampla si ca sa-l vezi trebuie sa te dai un pas in spate si sa privesti cu ochii minti, nu doar cu cei ai sufletului.
Mai cred ca tu poti sa duci mai mult decat iti poti imagina vreodata ca ai fi in stare. Asa ca hai, capul sus! Sigur ai pe cineva langa tine care sa te tina de mana si langa care sa inchizi ochii si sa spui ca vei reusi. Ca nu se poate altfel!