Dimineata

Iti scriu cu laptop-ul in brate, stand pe un pat strain in asteptarea unor domni care sa constate o lucrare la instalatia de gaze. O favoare pentru cineva drag. Sunt singura in apartamentul incins de caldura, asteptand seara pentru a purcede spre alt drum. Da, de pe un drum pe altul. Cineva ma intreba daca nu mi-e greu. I-am spus ca nu, ca inca sunt tanara. Poate mai tarziu. Daca eu ma plang, atunci ce sa mai spuna prietena Stefana care azi e la Reghin, maine la Bucuresti, poimaine la mare si in urmatoarea zi la Timisoara. In ritmul asta se va putea transforma in Fantomas: va aparea de unde te vei astepta mai putin!

In alta ordine de idei, frumos mai este la Dorna! Cu toate lipsuriel ei si unele lucruri facute dupa perceptul romanesc: " Varuit pe necarpit/ Bine Doamne c-am gatit!" , tot e super fata de jegul asta de Bucuresti, care duhneste si isi imprastie mizeria peste tot. Asa loc, asa oameni. Sigur, fara sa generalizam. Dar stii si tu ca am dreptate.

Ma lupt cu o cascada de cascaturi ca sa inchei postarea si sa-ti spun, poate, un loc comun, insa care completeaza ce ziceam mai inainte, si anume ca viata asta trece mult prea repede ca sa te complaci in banalitate; du-te si fa exact ce ai tu chef. Habar n-ai cu cate zile ai fost daruit de sus...