Zbor

Stii ce vroiam sa iti spun de cateva zile si nu am reusit? Ca am facut un lucru inedit pentru mine: am zburat cu avionul pe aerodromul de la Clinceni!

Bine. Povestea de la inceput este asa: printr-o intamplare fericita, am vorbit cu un domn absolut deosebit si drag mie. La invitatia lui, am mers duminica dis-de-dimineata pe aerodrom. Inceputul zilei era reflectarea starii sufletului meu, intr-un tango matinal. Aerodromul nu era mare, dar plin de tot felul de avioane rabdatoare si colorate. Pana sa se risepasca ceata, am asteptat. Insa caldura soarelui si duiosia alabastra din spatele unor ochelari a facut ca timpul sa ne zboare printre gene. Nici un zgomot. Doar doua voci alaturi de doi caini jucausi.

Din cauza fricii mele ancestrale, n-am reusit sa fac decat doua ture scurte cu avionul. Puteam sa fac cateva fotografii, dar eram mult prea ocupata sa strang cu putere marginile scaunului pe care stateam. Ei, si daca ma intrebi ce anume s-a afundat in baierele sufletului, o sa-ti raspund: un nod cu fluturi in stomac, o ceata revelatoare de astii, o strangere puternica de mana, mult drag ascuns dupa niste ochelari, o imensa teama si cel mai statornic brat care ar putea exista vreodata.

Restul ramane poveste.

Recomandare: Turgheniev

L-am reintalnit, dupa ani de absenta, pe Turgheniev. Mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca Jurnalul National comercializeaza romanul "Parinti si copii". Imi doresc sa-l citesc din clasa a VII-a sau a VIII-a, nu-mi aduc bine aminte cand am citit prima data numele lui si al cartii. Insa stiu sigur ca am auzit de el citindu-l pe Dostoievski, parintele scriiturii mele si autorul cel mai stimat si mai iubit.

Chiar daca romanul trateaza o tema destul de comuna, si anume conflictul dintre parinti si copii, dintre aristocrati si nihilisti, maniera in care face acest lucru, stilul este de un clasicism pur si curat, profund rusesc si atat de drag mie. Prin el am ocazia de a retrai momentele din adolescenta in care, in majoritatea timpului citeam. Doamne, bine mai era!

Bref, iti recomand cu mare caldura "Parinti si copii". Trebuie sa-l citesti si sa-ti oferi ocazia de a luat din nou contact, sau pentru prima data, cu ceea ce inseamna literatura veridica, profunda si un dulce stil clasic rusesc.

Vizita la Tabu

Vroiam sa-ti spun cum a fost ieri, cand am vizitat redactia revistei Tabu. Din pacate pentru mine, Stefana mi-a luat-o inainte. Din fericire pentru tine, a descris mult mai bine decat as fi putut eu s-o fac tot ce am vazut si ce s-a intamplat acolo.

Eu o sa adaug doar atat: in ceea ce ma priveste, pe langa imaginea despre cum ar trebui sa arate o redactie, am ramas cu o senzatie puternica a faptului ca meseria de jurnalist poate avea si o fata mai vesela, pe care am uitat-o intre timp. De asemenea, mi-am intarit convingerea ca atunci cand esti stapan pe domeniul tau de lucru, nimeni nu te poate contesta. Lucrul bine facut ramane, chiar daca timpurile trec. Am iesit pe usa zambind. In definitiv, poate ca inca mai este o speranta.