Despre cuib si fiinta

Dupa o luna de leneveala, agitatie si putina iubire, ma gandeam sa incep postarile din anul acesta povestindu-ti cate ceva despre cuibarirea in fiinta, in fiinta celuilalt mai exact.

Mare iti e uimirea si bucuria in diminetile de iarna in care gerul chiuie pe la geamuri, iar langa tine se afla un suflet cald, ce iti pregatise deja cuibul in care sa te cufunzi si in care sa lenevesti oricat poftesti. Deschizi larg ochii sufletului, caci parca nu-ti vine a crede. Apoi cuprinzi cu bratele tot ce ti se da fara alte ganduri perturbatoare de liniste si pace. Te ghemuiest bine bine in culcusul pufos; te incadrezi perfect, caci locul era special creat pentru tine. Ochii ti se inchid usor si o moleseala placuta si nevinovata iti cuprinde toata firea...

Nu-ti mai pasa daca te vei mai trezi sau nu, daca lumea se indreapta sau e tot cu susul in jos. Stii doar ca nu mai vrei sa pleci de acolo, de jos, convins ca Josul s-a transformat in Sus; si te gandesti ca poate iadul nu e chiar atat de negru.

Ani de 7

Uite ca mai e putin si se termina si anul asta. A trecut asa de repede incat parca nici nu l-am trait. Din ce-a lasat in urma dupa trecerea lui, pot sa spun ca a fost unul cam urat si cam greu. Multe si gele mizerii s-au perindat prin fata sufletului meu, care le-a dus cu greu si a scapat de ele mai tarziu decat si-ar fii dorit. A mai cunoscut, sufletul acesta al meu, si sentimente negative, simtind gustul deznadejdii, al disperarii, al umilintei si al neputintei, aproape mai mult decat ar fii putut sa duca.

Dar, asa, ca oaze intr-un desert al nebuniei, a primit spre a cunoaste ce inseamna iubirea intr-un stadiu pur si inaltator, cum e generozitatea si cat de luminoasa poate fi bunatatea intr-o zi perfect gri. I-a fost dat sa cunoasca ce inseamna sa nu fie singur atunci cand e trist si cat de bine ii e sa se cuibareasca intr-un alt suflet, mai mare si mai luminos de cat el.

Anul meu personal incepe si se termina cu 7 decembrie. Ii spuneam cuiva drag ca anul asta care a inceput pe 7 trebuie sa fie mai bun, trebuie sa fie cel mai bun din ultimii 7, caci sunt trei in acelasi loc: 21. Incep sa cred ca am avut dreptate, caci deindata ce am pomenit de credinta mea, parca incepe a se colora griul existentei lui cu rosu, mov si verde. Speranta e ca dupa 12 luni sa iasa un curcubeu de toata frumusetea, cel mai reusit din ultimii 7.

O sa ma joc de-a Oscarul si o sa le multumesc tuturor oamenilor dragi si apropiati mie, care mi-au facut zilele un pic mai senine si mai luminoase. Ma inclin adanc in fata lor si ii imbratisez cu drag si dor!

Maitre

Asta e ceva e ar fii trebuit sa fac de mult. E tributul meu pentru cineva mult iubit.

" Ardem intens, la fel, dar foarte deosebit. Suntem alaturi mereu, si departe intotdeauna. Luminam fiecare dupa puterile sale, cautanndu-ne printre nopti inexistente sau amanate. Si, iti jur, toate acestea trebuie sa poarte un sens. Pentru ca nu putem fi semne zadarnice ale unei treceri fara petrecere." (Maitre aime)

Intrebari si dorinte

Gata. M-am hotarat sa nu ma mai lamentez atata ca nu ti-am povestit nimic de prea multa vreme. Asa ca o sa incep simplu, cu ceea ce vroiam sa-ti spun. E mai bine asa si mai practic.

Asadar, vorbeam cu cineva drag intr-o zi si ii spuneam ca uneori am nostalgia puternica a altor vremuri, trecute si mutate doar in carti. Nu poti sa-mi spui ca nu ai simtit niciodata ca parca sufletul tau a trait intr-o alta lume, intr-un alt timp, trecut sau poate paralel cu acesta, si ca ai vrea mult de tot sa te reintorci in el, fara sa te uiti inapoi. Priveste adanc in sufletul tau si o sa vezi ca asa e. Ei, uite asa simt eu o puternica nostalgie pentru perioada interbelica si pentru atmosfera si felul de a vietui si de a visa din vremea aceea. Iar asta nu e singura dintre ele...

Ma intreba zilele trecute tot cineva drag inimii mele de ce plang. De ciuda si de neputinta, a venit raspunsul imediat. De ciuda ca nu-mi traiesc viata in totalitate asa cum vreau, ca tot felul de cauze exterioare imi pun piedica, ma trag, ma imping, ma izbesc intr-o parte si in alta, numai sa nu ma lase sa fac ce imi doresc. Tot lui ii spuneam ca nu mai vreau sa stau in bordelul asta imens, ci undeva unde sa simt ca imi traiesc intr-adevar viata, nu ea ma traieste pe mine, asa cum se intampla aici aproape in fiecare zi. De ce nu pot sa stau undeva, oriunde, cu cine mi-e drag sa traiesc, si sa scriu? Sa scriu asa cum n-am mai scris de mult. Si sa citesc...sa citesc... sa citesc...

Da, ai dreptate. Multe intrebari si o mana de nemultumiri incolacite in suflet. Se pare ca inca mai am de crescut. Iar Intelepciunea e din ce in ce mai departe...

Pentru Stefana

Nu pot sa raman pasiva, fara sa-i raspund Stefanei la posturile ei mult prea elogioase la adresa mea, un nimeni intr-un mare bordel.

Ei bine, cum iti spuneam si intr-o discutie online, m-am dat pe langa tine pentru ca am pe langa Cine. Si ma bucur mult ca intr-o mare de jegosenii, mai dau si eu peste o Replica atat de cinica incat sa ma trezeasca din amortire printr-un hohot homeric de ras. Pentru asta si pentru multele glume care risipesc, de multe ori, norii gri de pe cerul sufletului meu, ma inclin cu drag si cu voie buna! Sa dea Domnul sa fie bine si sa fie la cat mai multe dimineti hazlii si seri culturale! :))

Va scriu acum dintr-a doua casa a mea, band un pahar de vin rosu, demisec, si ascultand Queen; alaturi de cel atat de drag inimii mele. Ma cuprinde o stare asa... de beatitudine... de ganduri bune si frumoase, stare pe care v-o doresc si voua intr-o zi ploioasa si trista de noiembrie nehotarat. Cu drag!

Lansare

Uite, continui promisiunea povestindu-ti in seara asta, inainte sa ies si eu la o bere, ca tot studentul, despre lansarea de carte a pietenei mele Ana. A fost o lansare mult dorita si planuita, iar realizarea ei ne-a emotionat si ne-a facut tare fericite. A fost frumos.

Cartea se numeste "Umbre si lumini" si contine mai multe nuvele, cateva eseuri si povestiri. O sa gasesti acolo ganduri, idei si sentimente ale unui om care are curajul de a se dezgoli in fata ta si de a-ti vorbi despre el cu sinceritate si cu prietenie. O sa citesti despre oameni si destinele lor, despre temeri, iubiri si suferinte; despre toate lucrurile atat de omenesti care se intampla in sufletul fiecaruia. Prietena mea iti deschide o usa catre un alt univers, diferit si totusi atat de aproape de al tau. Poti sa bagi capul pe usa si sa vezi ce e inauntru. Daca o sa-ti placa, poti sa intri cu totul si sa stai cat vrei; daca n-o sa-ti placa, poti sa pleci oricand. Daca un lucru te invata literatura, acela este sa fii liber, sa faci tot ce vrei tu.

Gata, nu-ti mai spun nimic decat ca in fotografie e prietena mea si o Doamna care se numeste Paraschiva Abutnaritei si care ne-a ajutat mult, mult . Daca vei fii curios, vei citi si vei gandi cu propria-ti inima. Si sigur o sa-ti placa.

Despre iubire

Ti-am promis ca o sa revin cu povesti din vacanta si asta o sa fac acum. Nu, nu e prea tarziu in toamna ca s-o fac. Imi e tare bine sa-mi amintesc despre ele intr-o zi atat de ploiasa ca cea care e pe cale sa se sfarseasca.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri de care merita sa pomenesc este acela ca am invatat, alaturi de cineva frumos pe dinafara si pe dinauntru, ce inseamna sa fii fericit si sa eternizezi o clipa prin a simti frumos si pur. Ii spuneam intr-o dimineata ca, parafrazandu-l pe Eminescu ( nu e un poet preferat, daca intrebarea asta ti-a venit in minte; pur si simplu s-a intamplat), nu credeam sa invat a iubi vreodata. Iar aceste cuvinte, fiindca au luat fiinta in mintea mea vesnic neincrezatoare, au cantarit aproape cat certitudinea ca Dumnezeu exista. Au venit ca o revelatie a timpului, a clipei si a sentimentului pe care il lasam liber sa ma cuprinda; caruia i-am deschis bratele aidoma unui copil care intinde manutele spre mama ce-l ridica si il strange la piept. Nu credeam si iata ca am primit dovada palpabila cu mainile sufletului. Da, iata ca am invatat.

Frumos si linistit moment prin maretia lui. Inca un motiv printre cateva, din ce in ce mai putine, pentru care merita sa te trezesti dimineata.