Vama Veche

Am fost in Vama Veche. Pentru prima data in viata mea. Si contrar asteptarilor mele, mi-a placut. Sper deosebire de celelalte statiuni, inca isi mai pastreaza, pe cat poate, specificul si o parte din atmosfera boema.

Am stat la niste cabanute, a caror proprietar este o familie tanara si simpatica, cu care ne-am imprietenit inca din prima seara. Mi-a mai placut Cherhanaua, unde am mancat cele mai bune midii din viata mea. Insa prima lingura din borsul de peste m-a facut sa ma decid ca nu e bun pentru mine. Nu stiu exact de ce, dar in mintea mea combinatia dintre peste si supa nu merge de nicio culoare. Ne-am facut veacul, eu si cei cu care am mers, la Baza Sportiva, un bar cu slogan: "Club de antrenament socio- cultural". Ne-a placut concertul cu Mircea Vintila si , in seara urmatoare, cu Ion Popa. L fel de mult ne-au placut patronii, cu care ne-am imprietenit, barmanii si toti cei de acolo.

Cei cu care am mers erau dezamagiti de noua fata a Vamei, total comerciala si diferita, ziceau ei, de cea care era acum 3-4 ani. Mie mi s-a parut inacceptabil ca si acolo sa ajunga cocalarii cu blink-blink- urile de aur la gat si fete de giboni. Cred ca nu mai poti scapa nicaieri de ei, ceea ce e un lucru foarte trist si deprimant.

In alta ordine de idei, merita sa treci pe acolo, sa vezi cum e si daca o sa-ti placa, sa revii de cate ori vrei.

Vizita la Tabu

Vroiam sa-ti spun cum a fost ieri, cand am vizitat redactia revistei Tabu. Din pacate pentru mine, Stefana mi-a luat-o inainte. Din fericire pentru tine, a descris mult mai bine decat as fi putut eu s-o fac tot ce am vazut si ce s-a intamplat acolo.

Eu o sa adaug doar atat: in ceea ce ma priveste, pe langa imaginea despre cum ar trebui sa arate o redactie, am ramas cu o senzatie puternica a faptului ca meseria de jurnalist poate avea si o fata mai vesela, pe care am uitat-o intre timp. De asemenea, mi-am intarit convingerea ca atunci cand esti stapan pe domeniul tau de lucru, nimeni nu te poate contesta. Lucrul bine facut ramane, chiar daca timpurile trec. Am iesit pe usa zambind. In definitiv, poate ca inca mai este o speranta.

Carti si masini

Am facut greseala de a iesi din casa duminica aproape de amiaza ca sa merg la Bookfest si la expozitia cu masini de epoca. Mare greseala!

Dupa ce soarele mi-a ars capul intr-atat incat a doua zi m-am mirat cum de n-am facut insolatie, am ajuns la Romexpo. Lume multa, agitatie, viermuiala si CARTI. M-am tot uitat, m-am invartit, m-am sucit si am gasit o muultime de carti pe care le-as fi luat acasa in secunda 2. Ce m-a uimit pe mine au fost preturile " nesimtite", ca sa citez pe cineva. Ideea unui targ e, in principiu, de a veni cu niste preturi convenabile, ca sa fie toata lumea multumita. Insa editurile au facut reduceri la niste carti pe care oricum nu le ia nimeni nici pe gratis, iar volumele cu adevarat bune si frumoase aveau preturi la fel sau mai mari decat cele din librarie. Dezamagire totala!

Am iesit de acolo cu gandul ca daca as fura ceva in lumea asta, atunci cu siguranta as putea sa fur carti. Cat mai multe!

Am inghitit mai incolo o portie de sarmale maramuresene cu gandul la Paler, la Makine si cu speranta in niste vremuri mai manoase.

Cat despre expozitia masinilor de epoca, nivelul meu de profan intr-ale masinilor nu m-a lasat decat sa le admir si sa imi cumpar un inel de la un magazin alaturat. Insa un specialist in domeniu mi-a spus ca au fost prea putine masini pentru o expozitie si extrem de putini colectionari. In ceeea ce priveste sarmalele, mi-a urmat exemplul, dupa care ne-am grabit spre casa. Eram decisi sa nu lesinam pe strada. Nu de alta, dar putem muri; si amandoi mai avem unele lucruri de facut in viata asta.

Citeste!

Urmand sugestia Stefanei, acum cateva zile am citit si eu revista "Arte si Meserii". Ca si Stefi, am fost foarte placut impresionata de ce am citit, indeosebi de interviul cu Radu Afrim, pe care eu il consider un regizor de multe ori aproape de genialitate.

Cu mici amanunte care probabil le-au scapat celor din echipa redactionala, cred ca numarul acesta merita felicitari si cat mai multe accesari. Pentru ca sprijin mereu acest fel de manifestari si indrazneli, te invit sa o citesti pe indelete aici:http://www.revistaartesimeserii.ro/!

Lectura placuta!

Recomandare

Cam lunga absenta de pe blog... Ai dreptate sa o condamni, insa nu cred sa nu ti se fi intamplat vreodata sa fii atat de ocupat cu traitul incat sa nu mai ai timp de nimic. Asta a fost situatia si la mine. Nu ma justific, nu te grabi sa-mi faci observatie; doar iti explic, din respect si afectiune pentru tine.

Primul lucru care imi vine in minte si ar trebui sa ti-l spun acum este acela ca trebuie sa mergi sa vezi piesa de teatru "Unchiul Vania" de la Bulandra. Textul e minunat, probabil ca il cunosti. Insa punerea in scena si actorii sunt extraordinari. Chiar daca dureaza 2 ore si jumatate, cu siguranta ca n-o sa le simti trecand. De asta o sa aiba grija Malaele, Rebengiuc, Anca Sigartau si altii.

Nu-ti spun mai multe, vreau doar sa te fac putin curios ca sa mergi sa o vezi. Sunt sigura ca vei fii pe cat de incantat de actori, pe atat de indignat de meltenii care mananca in fata ta, sau de agitatii din dreapta care nu se pot abtine de la comentarii. Cu astea pe semne ca te-ai mai intalnit si cu alte ocazii, asa ca esti pregatit. Hai,du-te si ia-ti bilet!

Un Maestru si o Margareta

In postarea aceasta o sa-ti spun ca am descoperit ca e funny si stimuativ din punct de vedere intelectual sa incerci sa ii inveti pe altii din ceea ce sti. Cand vrei sa il aduci pe un om la un nivel superior de cunoastere si interpretare a unui text, de pilda, iti concentrezi toate fortele si apelezi la cele mai bune si mai utile informatii pe care le-ai stocat in creier pentru a-i fi cat mai folositor. Daca poti sa pigmentezi teoria elaborioasa pe care i-o prezinti cu cate o poanta, atunci treaba merge ca unsa.

Pe de alta parte, sa te simti pentru 2 ore modelatorul unui centimetru din mintea unui om te responsabilizeaza si te motiveaza sa faci tot ce iti sta in putinta pentru a reusi ce ti-ai propus. Daca te ajuta mai mult sa iti creezi in minte imaginea al carei crochiu ti-l fac, pot sa iti spun ca e asemanatoare cu relatia Maestrului cu Margareta, doar ca in cazul asta Margareta n-o sa-si ia zborul catre alte zari, ci o sa ia o nota buna la examenul final.

Iata o metoda buna de a te testa pe tine insuti, de a-ti incerca puterile si mintea. Doar incercand sa inveti pe cineva iti dai seama cu rusine de lipsurile pe care le-ai acumulat si cu mandrie de lucrurile pe care le credeai uitate si de care iti amintesti cu atata usurinta.

Poti sa incerci si tu. E un lucru cel putin stimulativ si interesant!

Poeme unghiulare

In postarea acesta dau curs liber starii mele actuale si vreau doar sa cititi o poezie si sa va ganditi pentru doua minute la cel care a scris-o. In memoriam:

" cat de bland poate fi vantul!

e sfantul navod din care amintirile scapa,

se duc, raman vii ca o otrava sau ca

o apa

inselatoare ("tot mai mare si mai mare").

sa-ti fie rusine oare ca ai ramas

un copil cam trecut,

ca n-ai tipat, ca ai tacut vinovat

cand te-ai nascut?

exista o fraza care-ti place:

"am trait tot ce am avut de trait."

"Vrei sa fii miliardar?"

publicul tace.

prietenul tace.

femeia divorteaza si tace.

nu cerul, ci pamantul e clar.

odata concursul sfarsit,

lumea zace.

("dar chiar nu mai ai nimic de trait?"

se intraba concurentul tampit.)

tocmai cand( ii rasarise in minte raspunsul)

se gandea

ca-i destept

o vesteda roza ( figura poetica)

si-o lopata de tarana (concret)

ii cazura pe piept.

adagio

se spune ca inima e atat de plina

de ceva si de sange

incat viermele, pentru o clipa, pregeta,

plange, musca

si, de amaraciune,

se-ntoarce spre a pieptului cusca."